Un drac numit raţiune.

christos

Măriţi şi priviţi cu atenţie

Trebuie să mărturisesc. A  tăcea e ca şi cum aş minţi.
Pentru mine nu mai există Sărbătoarea Pascală. Nu-mi plac jumătăţile de măsură şi nu sunt în stare să admit măsura întreagă. Pentru Biserică evenimentul se pregăteşte prin post, spovedit (contra cost), împărtăşit, întristat şi bucurat. Pentru Familie sărbătoarea aduce iepuraş, cozonaci, pască, miel, mâncat, băut, ieşit la iarbă verde, veselit. Nu mi se mai potrivesc. Iar privitul Învierii la televizor mi se pare o altă stupizenie datorată tehnologiei şi celor fără limite ale bunului simţ. Nu devin mai bună. Nu sunt bună la date fixe. Scuze. V-am mai explicat şi aici: https://zorele.wordpress.com/2013/01/05/macaiesc-dar-ma-caiesc/
Pentru mine există doar amintiri trunchiate.
Deşi Sonia (http://blogdeiarna.wordpress.com/2013/05/02/trei/) nu a avut parte de iepuraş – eu declar că, în Sibiul copilăriei, iepuraşul adus de saşi era prezent. Vorba vine – prezent – căci, sfios fiind, ascundea cadourile prin casă sau gradină şi bucuria copiilor era căutarea lor, mai puţin valoarea modestă a darurilor primite. Când am ajuns în Bucureşti (cam prin 68) am constatat, cu uimire, că iepuraşul nu era cunoscut în Muntenia. Televiziunea se ocupa de chestii serioase. Nu se ştia nici de stropitul fetelor, un alt obicei preluat de la nemţi, denaturat în timpuri moderne când apa a fost înlocuită cu parfum şi când fiecare băiat venea la şcoală cu o altă colonie pentru a ne uda de zor. Imaginaţi-vă cum miroseam cu toatele…
Îmi amintesc şi de faptul că ciocneam ouăle de două ori. Cum stăteam în curte cu o familie de saşi şi cu una de unguri – ei ne dăruiau de sărbătoarea lor, noi de a noastră. Şi bucuria de copil era dublă.
Îmi amintesc şi că în Sibiu slujba Învierii se ţinea la 4 dimineaţa şi sculatul la oră de noapte pentru mersul la biserică era plin de infrigurare (la propriu). Doar de câţiva ani s-au hotărât şi sibienii să ţină slujba la miezul nopţii.
Imi reamintesc parţial şi jocul cu arşice care se petrecea după sacrificarea mielului. Arşicele erau acele bucăţele de os de la încheieturile mieilor pe care le strângeam ca să ne jucăm. Aruncam în sus un os mai mare, cu nume pe care l-am uitat,  şi încercam să culegem câte 2,  3, 4 arşice prinzând şi osul aruncat. Câştiga cel care reuşea să strângă mai multe arşice. Oare ştiţi despre ce vorbesc? L-am căutat pe net, am înţeles că era o distracţie împrumutată de la turci şi chiar am încercat, fără succes, să traduc cu google translate, din turcă, regulile jocului pentru voi. Doar ca informaţie, nu că ar conta cumva în lumea jocurilor virtuale.
Şi tot aşa. Amintiri amestecate despre sărbători ameţite.
Ajunsă, acum, la vârsta asta imposibilă nu mai suport ghiveciul de obiceiuri păgâne garnisite cu laice şi înghiţite ca fiind creştine. Nici pe cei care se complac în a declara credinţa doar de sărbători.
Voiam să cred în ideea de Înviere, idee care nu avea nevoie de lumină adusă de la Ierusalim cu avionul sau de slujbe televizate. Idee care nu avea nevoie de comerţ agresiv, de cheltuieli aiurea şi de minciună.
Recunosc spăşită ca nu pot crede din tot sufletul şi că nu vreau să cred doar de frica unor pedepse viitoare. Frica există, totuşi. Însă există şi dracul meu numit raţiune. Limitat ca orice drac. Şi cred cu tărie că Dumnezeul meu ştie adevărul despre fiecare dintre noi. Fără intermediar.
Fiţi îngăduitori cu mine. Există un timp al aplecării spre credinţa necondiţionată pe care eu l-am ratat. Bucuraţi-vă dacă nu îmi semănaţi. Fiecare cu steluţa lui. Fiecare cu soarta lui. Eu mi-o accept.

Nu. Nu sunt fericită. Mi-e foame de adevăr.
Iar ca s-o dăm un pic pe glumă:
Pentru a nu mă transforma dintr-o babă ştirbă într-o piţipoancă cu texte de lemn, cred că trebuie să iau o ceapă. Ca aici: …

Babă ori piţipoancă

Update azi, 7 mai. Şi Matei Vişniec  se revoltă: http://www.rfi.ro/articol/stiri/societate/paste-bucovina

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Un drac numit raţiune.

  1. sultana zice:

    nevoia de a te „spovedi” o ai si tu, insa pe blog 🙂

    • vax-albina zice:

      Dumnezeu nu are nevoie de spovedania mea. El ştie.
      Prietenii de blog s-ar putea păcăli fără voie. De aceea trebuie să le explic felul cum gândesc. Şi să suport consecinţele.

  2. Sonia zice:

    Uite că anul ăsta a venit Iepurașul și la mine. Unul întârziat, e adevărat.
    Obiceiurile le fac oamenii, iar lumina se află, uneori, doar în noi. Eu am avut sărbători exact cum mi-am dorit. Liniștite.

  3. Se pare, din ce-am auzit și eu, că în Sibiu încă se termină slijba de Înviere în zori. Inclusiv anul acesta.

  4. Mirela zice:

    Spoveditul nu e deloc contra cost, cel putin eu nu stiu asa. In rest, fiecare face dupa cum crede de cuviinta, pana si Isus a spus ca doar daca vrei poti sa-l urmezi, adica nu e musai. Omul e perfect liber sa ia o decizie sau alta, inclusiv legat de religie. Dar astea sunt stiute de cand lumea, nu mi se pare ceva nou… doar te consumi tu (cred) prea mult. Pe de alta parte, si eu ma cred a avea ratiune si a fi realista, dar asta nu ma impiedica sa fiu legata si de biserica, adica nu se exclud una pe alta. Stiu ca ateii (nu zic de tine, ci de cei exasperati la propriu de credinta, oricare ar fi ea) au alta impresie, dar e problema lor si mi-e imposibil sa le explic…. nici nu as vrea, zic doar ca daca citeste vreunul pe aici sa nu se oripileze. In rest, sanatosi sa fim si fiecare dupa chemarea lui. Mai bine hai pe afara, ca e tare frumos 🙂 .

  5. luciastroila zice:

    Eu sunt convinsă că Iisus ştie viaţa şi sufletul fiecăruia. Şi că mâinile care ajută sunt de zeci de ori mai bune ca cele care se împreună pentru rugăciune. Nu e neapărat nevoie să respecţi toate dogmele bisericeşti fără să îţi pui întrebări ca să te mântuieşti. Ştiu că sunt considerată o păcătoasă pentru că spun asta, totuşi, dacă nu ar fi vrut să căutăm adevărul, Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat setea de cunoaştere.
    În legătură cu spoveditul, nu eşti singura. O să povestesc acum ce am văzut eu anul acesta în biserică într-una din zilele premergătoare sărbătorii pascale.
    Am intrat în biserică la ceas de seară, să mă rog. Nu era slujbă, câteva femei aşteptau să se spovedească şi una din ele stătea deja de vorbă cu preotul. Discuţia nu era personală, între doamna respectivă şi preot, cum te-ai fi aşteptat. Doamna vorbea încet, ce-i adevărat, dar preotul îi răspundea astfel încât să audă şi celelalte persoane din biserică. La un moment dat femeia cred ca a întrebat dacă se poate împărtăşi. Preotul, cu un ton pe care nu l-aş fi aşteptat, tăios şi iritat, i-a spus că nu are cum s-o împărtăşească pentru ca trebuia să ţină tot postul pentru a primi sfânta împărtăşanie. Femeia ţinuse probabil post mai puţin. Acum vin eu şi întreb, postul acesta pe care preoţii noştri pun atâta accent, la ce foloseşte? Poţi să tii post de mâncare şapte săptămâni şi să ai sufletul negru ca tăciunele din fundul pământului. Nu l-am auzit pe preot spunandu-i femeii ” trebuie să ai sufletul curat şi să fi făcut numai fapte bune pentru a te putea împărtăşi”. Ar fi fost mai aproape de percepţia pe care o am eu despre credinţă şi divinitate. Atâta timp cât însăşi biserica va pune accent pe superficialitate şi credincioşii vor fi la fel şi vor exista în continuare oameni care vor avea reţineri, ca tine.

  6. Drugwash zice:

    Prea multe procese de conştiinţă. Important e să fii, nu să demonstrezi cuiva, cu tot dinadinsul, că eşti. 😉

  7. Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări

  8. Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s