Excepţia. Lawrence Anthony. Elefanţii.

lawrence anthonyNu obişnuiesc să copiez mailuri primite. Nu mă uit pe Animal Planet căci evit să mă doară sufletul. Ocolesc cât pot stresurile create de probleme la care nu am soluţie.
Excepţia o fac acum. Am gugălit şi veţi gugăli şi voi dacă vreţi amănunte. Am găsit relatarea şi pe alte bloguri, dar asta nu m-a oprit. Povestea merită. Povestea urmează.

Lawrence Anthony, o legendă în Africa de Sud și autor a trei cărți, inclusiv bestsellerul „The Elephant Whisperer” este cel care a salvat cu curaj fauna contra  acţiunilor sălbatice ale  omului, cel care s-a implicat în operaţiunile curajoase de salvare a animalelor din grădinile zoologice din Bagdad pe timpul invaziei SUA în 2003 . El a reabilitat elefanții în întreaga lume.

În ziua de 02 martie 2012 Lawrence Anthony a murit.
El lipseşte soției, celor doi fii și doi nepoți şi numeroşilor elefanți.

La două zile după moartea sa elefanții sălbatici s-au prezentat la el acasă in două mari grupuri. Alte turme sălbatice au sosit separat pentru  a spune la revedere  prietenului lor, omul. Un total de 31 de elefanţi au mers cu răbdare mai mult de 20 km pentru a ajunge la casa lui în Africa de Sud.

elefanti 1elefanti 2

Martorii la acest spectacol au fost, evident, surprinşi nu numai de inteligenţa supremă şi exactitatea momentului în care aceşti elefanţi au realizat moartea lui  Lawrence, dar mai ales de această manifestare de profundă emoţie, pe care animalele iubite au arătat-o şi au evocat-o într-un mod organizat printr-un marş lent, din zona habitatului lor până la casa lui Lawrence, timp de câteva zile, în şir indian, dând o notă solemnă.

Cum au ştiut de moartea lui Anthony aceşti elefanţi din rezervaţie, care trăiau într-o zonă îndepărtată a parcului ?

 „Un om bun a murit subit „, a declarat Leila Gal Berner rabinul, „și, la mulţi kilometri distanţă, două turme de elefanți  au descoperit că au pierdut un prieten drag şi au început să se miște ca într-o procesiune solemnă până la casa persoanei decedate  pentru a arăta respect familiei sale”.
„Această întâmplare cu elefanții din rezervaţia Thula Thula ar putea fi o dovadă a interdependenței minunate a tuturor ființelor vii. Inima unui om se oprește și inima a sute de elefanți este în doliu. Inima acestui om a oferit vindecare acelor elefanți, iar ei au venit să aducă un omagiu afectuos prietenului lor.”
Soția lui Lawrence, Francoise, a fost deosebit de marcată, știind că elefanții nu s-au mai întors acasă de peste un an jumate! Totuși, ei știau unde merg. Elefanţii, evident, au vrut să arate respectul lor profund și să-si onoreze prietenul  care le-a  salvat viața, rămânând acolo, in faţa casei, timp de 2 zile și 2 nopți fără să mănânce nimic.
Apoi, într-o dimineață, au plecat.

PS. Iar sunt fraieră?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Excepţia. Lawrence Anthony. Elefanţii.

  1. Mirela zice:

    Nu, nu esti, de ce zici asa la final ? In cel mai rau caz poate informatia din mail nu e reala, dar asta n-ai cum sa stii. Altfel, daca e reala, e normal sa te emotioneze si sa te faca sa te gandesti, a cata oara, ca animalele ne sunt uneori superioare. Sau mereu.

  2. Sonia zice:

    Dacă povestea este reală m-aș gândi la un singur lucru. Uneori animalele sunt mai recunoscătoare și mai loiale decât sunt oamenii. Impresionantă povestea… chiar dacă ar fi numai imaginată de cineva.

  3. Drugwash zice:

    De ce aflăm după un an de zile, totuşi…?
    Povestea leului o ştiam de mult.

  4. Mirela zice:

    Dar vezi cat de mult ne-am schimbat si noi, toti ? Acum 10-15 ani, la inceputurile Internetului, credeam orice ni se servea, prin mailuri sau altfel. Azi suntem circumspecti inainte de a ne lasa impresionati, de unde concluzia ca am fost atat de mintiti pe calea asta, incat mai intai suntem Toma toti, abia apoi acceptam… dupa verificari din alte doua surse eventual :). Cred ca nu e bine, dar e mai sanatos asa. Lume evoluata probabil ca se cheama… 😀

  5. Am crezut din start povestea pentru că am văzut în treacăt un fragment de filmuleț în care un grup de elefanți se mutau dintr-o locație și trebuiau să părăsască un pui mort. Nu am avut timp să urmăresc cu atenție până la sfârșit dar am prins din mers cum fiecare membru al grupului a trecut pe la micile rămășițe și l-au atins cu trompa ca într-un ritual funerar.

    Mi-au curs lacrimi lin pe obraz și nu-mi pasă dacă sunt caraghioasă.
    Ceva lămuritor despre o posibilă relație elefant – om http://videonews.antena3.ro/video/faze-tari-de-la-tv/pasul-mortii-un-elefant-aproape-isi-calca-in-picioare-dresorul.html

    • vax-albina zice:

      Am vizionat cu greu videoclipul. Concluzia mea: elefantul e mai destept ca omul, incluzand aici comentatoarele penibile. Nu le-a dus nimeni la circ atunci cand erau mici?
      Povestea spusa de tine e mai frumoasa.

  6. M-am născut în pădure, am crescut la ţară şi animalele mi-au ţinut de multe ori companie. Am avut de multe ori ocazia să constat la ele, atitudini incredibile şi totuşi nu a fost întâmplare niciodată, aşa că eu cred povestea aceasta.

  7. Lăcrămioara Anuţă, care a născut, pe 11 mai, în timp ce se afla la prăşit şi-a abandonat bebeluşul, a dat dovadă de o cruzime fără margini. Întrebată de fiica ei, de 13 ani, ce s-a întâmplat cu nou-născutul femeia i-a spus „lasă, poate îl mănâncă un câine!”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s