Iar.

st.aug_.doinasLa zile de necaz şi de derută de haos politic mă întorc la poeziile mele, preferate odinioară. Cea pe care o transcriu a fost publicată în 1985.
Citiţi-o cu atenţie, vă rog.
Mi se pare teribil de actuală şi vreau să sper că şoimul există în noi, cei mulţi.

 

 

 

 

vânătoare cu şoim – Ştefan Augustin Doinaş

În zori de zi când cea din urmă stea
este sătulă de isprăvi nebune
un prinţ al vânătorii povestea
şi-un gramatic nota ce i se spune

“mai mare-n evul ce mi s-a predat
o altă întâmplare nu există”
– mărite domn! am un condei ciudat:
în loc de “mare”-a scris cu lacrimi “tristă”
“afară astrul zilei neclintit
sună din bronzuri vechi ca o fanfară”
– măria ta! condeiul meu smintit
notează “înlăuntru” nu “afară”
“la fel de-aprinsă-n învelişul ei
simţeam bătaia sângelui în vine:
o flacără sporindu-se-n ulei”
– stăpâne! s-a notat aceasta bine
“de patru zile şoimul aştepta
flămând cu ochiul galben cum e luna”
– să fim mai drepţi cu el măria ta!
“de patru zile” nu: “dintotdeauna”
“în colivia-i strâmtă fără somn
lipsit de zări murea de trândăvie”
– sunt zări care se nasc mărite domn!
şi scapără cumplit în colivie
“aidoma cu el tânjeam spre cer
să-ndestulez vederile-mi auguste”
– stăpâne! poftele măririi cer
cât nu e-n stare limba ei să guste
“atunci l-am scos din laţ” – ba nu l-ai scos!
“ştiam simţind cum muşcă din mănuşă
ce patimi poartă-n pliscul fioros”
– aşa-i! dar nu ştiai ce poartă-n guşă
“cuprinsu-ntreg părea ca scos din minţi
deşi nu-l tulburau măcar zefirii”
– stăpâne! nu se cade să te minţi:
launtrul iscă tulburarea firii
“haitaşii-aveau pe chip surâs felin
de câini zeloşi care-şi confirmă faita”
– mărite domn! golanii simt din plin
când ura de la curte-asmuţă haita
“eram atât de mare” – un pigmeu!
“ca un topaz întinderea măruntă
lucea sporită-n inelarul meu”
– dar doamne! nu era inel de nuntă.
“visam o pradă mare mai presus
de orice zvâcnet de aripi mortale”
– visai să pui în locul stelei sus
obscura stemă a domniei tale!
“parcă vânam prin mine urmărind
pe dincolo de orice cuviinţă
o pasăre ce zboară de pe-un grind
ce mă răsfrange-n ape o fiinţă
ce mă-ntrecea şi mă urma în timp
şi valurea cu-o ritmică aripă
oglinda unui aprig anotimp
în care toate concentrate-n clipă
mă proslaveau liturgic împrejur:
câmpii şi oşti donjoane şi ducate
veneau urlând în calea mea o! jur
vânam prin clare zile spintecate
de răsuflarea mea simţeam că sunt
ca şoimul ce-şi găseşte-adevăratul
destin fantoma unui prinţ mărunt
în care se trezeşte împăratul
eram prea exaltat ca să observ
că şoimul meu pierise supt de zare
dar simt acum că agerul meu serv
el – vânătoru-a ce mi se năzare
pe bolţi cu vulturi şi ereţi complici
îmi răspândeşte numele-n tărie”
– te-nşeli stăpâne! şoimul e aici
pe mâna mea şi aripa lui scrie

PS. Adaug un citat cam dur dintr-un film recent văzut şi căutat apoi pe net:  Tune in Tomorrow (1990): Pedro Carmichael: Life is a shitstorm, and when it’s raining shit the best umbrella is art.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Iar.

  1. Drugwash zice:

    O, cît de mu(l)ţi sîntem, noi vajnici şoimi
    Ai patriei apărători, pe viaţă;
    Ne (z)batem în cuvinte fără noimi
    De seara pînă-n zori de dimineaţă!
    Aripile ni-s scut cînd plouă, des,
    Maroul ce se-aşează valuri-valuri;
    Spre zări senine gîndul ne dă ghes,
    În ochi sclipesc măreţe idealuri,
    Dar apa vie unde-i de găsit,
    Să ne spălăm mizeria din pene?
    O căutăm, din zori în asfinţit
    Şi-apoi ne-ntoarcem, paşnici, la catrene.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s