Jurnal de jurnal. Recenzie vALLuntar.

Sofia Tolstaia – Jurnal

Un jurnal despre iubire şi numai iubire. Iubire de sine, de oameni, de soţ şi de copii, de frumos, de muzică, de carte, de viaţă, de Dumnezeu.
Sau despre egoismul bărbaţilor şi despre supuşenia femeilor secolului trecut.
Povestea femeii căsătorită cu Lev Nikolaevici Tolstoi şi a celor „13 copii vii şi trei care nu au avut noroc”. Aveţi aici linkul către cartea publicată de editura all. ro

E greu să povesteşti un jurnal. Eu sunt de vină. Am ales să fac o recenzie la o recenzie, căci ce altceva e jurnalul unui om decât o recenzie a vieţii lui. Ce să tai şi ce să pun? Aşa că am încercat să-l descriu prin subiectele abordate.
Cumva – în ordine cronologică.
Despre ea – Sonia:  Salturi între disperare şi fericire, între iubire şi deznădejde, epuizări nervoase, rugăciuni şi apeluri la Dumnezeu, păreri de rău, gânduri negre şi repetate încercări de sinucidere, certuri urâte şi împăcări pătimaşe, „accese de tandreţe şi de iubire prostească”, gelozie şi amărăciune.
Seri de citit în familie, seri de cârpit şosete, lecţii cu de toate şi lecţii de muzică. Corecturi şi transcrieri. Plimbări lungi.
Boli diverse, colici,  dureri de dinţi, erupţii, răceli dese ale ei, ale soţului şi ale copiilor. Griji.
Scris scrisori, făcut cumpărături, vândut lemne, vândut cărţile soţului, întreţinut gospodăria şi ţăranii de pe moşie.
Ideea ei: Iubirea ca motor şi pe care omul o transpune în tot: în muncă, în viaţă, în relaţiile cu alţi oameni, într-o carte…
Spre bătrâneţe: muzică, brodat şi cusut. Totul devine diluat cu excepţia supărărilor şi a durerilor.
Despre el – Lev: tinereţe zbuciumată, dornic de libertate, incapabil să răspundă la iubire şi cu viaţa plină de călătorii, de călărie, de scris, de dorinţa de glorie şi de adulaţie. Dorinţa de slavă şi iar slavă. Potrivit ei –  geniul e o monstruozitate pentru că e o excepţie.
Despre ei şi despre distracţiile lor: Uneori petreceri cu lampioane şi steguleţe (plus podoabe pentru cai), cu jocuri, cu şarade, cu dans şi cu muzică. Primiri de mulţi, mulţi musafiri.  Apar tenisul şi bicicleta. Apare şi patinajul ca distracţie. Apare aparatul fotografic. Şi iar musafiri, plictiseală, agitaţie.
Aniversari din jurnal: 54 de ani ai Sofiei, 70 de ani impliniţi de L.N. apoi 71, apoi 80. 35 ani de căsătorie, apoi 36 de ani. În fine, cei 48 de ani de căsătorie. Sărbătoarea Mucenicilor, sărbătoarea de Crăciun şi de An nou. Onomastice şi aniversări. Atmosferă. Cei 66 de ani ai Sofiei (Soniei). Cei 82 de ani ai lui Lev Nikolaevici.
Pe rând:  Apar nepoţii. Apare bătrâneţea, răceala şi singurătatea sufletelor. Sentimentul de inutilitate, de vid.  Iar iubire. Iar suferinţă. Întâmplări şi întâmplări.
Discuţii în căsnicie după 1895 despre:
– indiferenţa aparentă a lui L.N. faţă de copii;
– alimentaţie vegetariană cu complicaţii în masa familiei şi cu cheltuieli suplimentare;
– predicarea de către Lev a iubirii şi a binelui care a dus la îndepărtarea de familia proprie şi la „intruziunea a tot felul de adunături”;
– dezicerea verbală de bunurile pamânteşti;
– depărtarea de biserică şi protest în scris împotriva noului în arte;
– certuri privind publicarea scrierilor;
– duhoborii şi molokanii şi interesele acestora;
– critica bisericii împotriva contelui Tolstoi. Excluderea lui din Biserică. Manifestări de simpatie şi de indignare;
– cedarea drepturilor cuvenite copiilor proprii în favoarea spatiului public;
– răul numit Certkov!
Context: Moscova, Iasnaia Poliana, locuri superbe, natură cu pădure şi iaz, mulţi oameni interesaţi, dar şi mulţi oameni adevăraţi: Turgheniev, Gorki, Bulgakov, Korolenko.  Muzică şi cărţi.
Oarece concluzii:
Urâtă bătrâneţe. Urât sfârşit de jurnal. Urât sfârşit de viaţă.
Cumpăraţi cartea ca să aflaţi desfăşurarea celor descrise mai sus. Merită să citiţi şi vă veţi convinge.
Un mic citat de încheiere: „pe soţ şi soţie nimeni, cu excepţia lui Dumnezeu, nu-i poate judeca.” Nici macar dacă e vorba de Sofia şi de Lev Nikolaevici (adaug eu).
P.S. Important. Această recenzie face parte din campania vALLuntar a editurii ALL cu ajutorul Romsilva. Dacă reuşim să strângem 15 (cincisprezece) comentarii până pe 23 martie, se va planta un copac pentru noi.  Încercăm?