Jurnal de jurnal. Recenzie vALLuntar.

Sofia Tolstaia

Sofia Tolstaia – Jurnal

Un jurnal despre iubire şi numai iubire. Iubire de sine, de oameni, de soţ şi de copii, de frumos, de muzică, de carte, de viaţă, de Dumnezeu.
Sau despre egoismul bărbaţilor şi despre supuşenia femeilor secolului trecut.
Povestea femeii căsătorită cu Lev Nikolaevici Tolstoi şi a celor „13 copii vii şi trei care nu au avut noroc”. Aveţi aici linkul către cartea publicată de editura all. ro

E greu să povesteşti un jurnal. Eu sunt de vină. Am ales să fac o recenzie la o recenzie, căci ce altceva e jurnalul unui om decât o recenzie a vieţii lui. Ce să tai şi ce să pun? Aşa că am încercat să-l descriu prin subiectele abordate.
Cumva – în ordine cronologică.
Despre ea – Sonia:  Salturi între disperare şi fericire, între iubire şi deznădejde, epuizări nervoase, rugăciuni şi apeluri la Dumnezeu, păreri de rău, gânduri negre şi repetate încercări de sinucidere, certuri urâte şi împăcări pătimaşe, „accese de tandreţe şi de iubire prostească”, gelozie şi amărăciune.
Seri de citit în familie, seri de cârpit şosete, lecţii cu de toate şi lecţii de muzică. Corecturi şi transcrieri. Plimbări lungi.
Boli diverse, colici,  dureri de dinţi, erupţii, răceli dese ale ei, ale soţului şi ale copiilor. Griji.
Scris scrisori, făcut cumpărături, vândut lemne, vândut cărţile soţului, întreţinut gospodăria şi ţăranii de pe moşie.
Ideea ei: Iubirea ca motor şi pe care omul o transpune în tot: în muncă, în viaţă, în relaţiile cu alţi oameni, într-o carte…
Spre bătrâneţe: muzică, brodat şi cusut. Totul devine diluat cu excepţia supărărilor şi a durerilor.
Despre el – Lev: tinereţe zbuciumată, dornic de libertate, incapabil să răspundă la iubire şi cu viaţa plină de călătorii, de călărie, de scris, de dorinţa de glorie şi de adulaţie. Dorinţa de slavă şi iar slavă. Potrivit ei –  geniul e o monstruozitate pentru că e o excepţie.
Despre ei şi despre distracţiile lor: Uneori petreceri cu lampioane şi steguleţe (plus podoabe pentru cai), cu jocuri, cu şarade, cu dans şi cu muzică. Primiri de mulţi, mulţi musafiri.  Apar tenisul şi bicicleta. Apare şi patinajul ca distracţie. Apare aparatul fotografic. Şi iar musafiri, plictiseală, agitaţie.
Aniversari din jurnal: 54 de ani ai Sofiei, 70 de ani impliniţi de L.N. apoi 71, apoi 80. 35 ani de căsătorie, apoi 36 de ani. În fine, cei 48 de ani de căsătorie. Sărbătoarea Mucenicilor, sărbătoarea de Crăciun şi de An nou. Onomastice şi aniversări. Atmosferă. Cei 66 de ani ai Sofiei (Soniei). Cei 82 de ani ai lui Lev Nikolaevici.
Pe rând:  Apar nepoţii. Apare bătrâneţea, răceala şi singurătatea sufletelor. Sentimentul de inutilitate, de vid.  Iar iubire. Iar suferinţă. Întâmplări şi întâmplări.
Discuţii în căsnicie după 1895 despre:
– indiferenţa aparentă a lui L.N. faţă de copii;
– alimentaţie vegetariană cu complicaţii în masa familiei şi cu cheltuieli suplimentare;
– predicarea de către Lev a iubirii şi a binelui care a dus la îndepărtarea de familia proprie şi la „intruziunea a tot felul de adunături”;
– dezicerea verbală de bunurile pamânteşti;
– depărtarea de biserică şi protest în scris împotriva noului în arte;
– certuri privind publicarea scrierilor;
– duhoborii şi molokanii şi interesele acestora;
– critica bisericii împotriva contelui Tolstoi. Excluderea lui din Biserică. Manifestări de simpatie şi de indignare;
– cedarea drepturilor cuvenite copiilor proprii în favoarea spatiului public;
– răul numit Certkov!
Context: Moscova, Iasnaia Poliana, locuri superbe, natură cu pădure şi iaz, mulţi oameni interesaţi, dar şi mulţi oameni adevăraţi: Turgheniev, Gorki, Bulgakov, Korolenko.  Muzică şi cărţi.
Oarece concluzii:
Urâtă bătrâneţe. Urât sfârşit de jurnal. Urât sfârşit de viaţă.
Cumpăraţi cartea ca să aflaţi desfăşurarea celor descrise mai sus. Merită să citiţi şi vă veţi convinge.
Un mic citat de încheiere: „pe soţ şi soţie nimeni, cu excepţia lui Dumnezeu, nu-i poate judeca.” Nici macar dacă e vorba de Sofia şi de Lev Nikolaevici (adaug eu).
P.S. Important. Această recenzie face parte din campania vALLuntar a editurii ALL cu ajutorul Romsilva. Dacă reuşim să strângem 15 (cincisprezece) comentarii până pe 23 martie, se va planta un copac pentru noi.  Încercăm?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Jurnal de jurnal. Recenzie vALLuntar.

  1. abisurile zice:

    Interesant stilul recenziei. Scurt si la obiect. As vrea sa revizitez Rusia. Sa vad SaintPetersburgul ca inca nu l-am vazut. Ma tenteaza rau.

  2. Hop si eu zice:

    Bravo pentru recenzie… stiam eu c-o sa iasa bine, constiincioasa cum te stiu :).
    Cred ca o sa-mi iau si eu o (sau un) e-book, adica suportul electronic de pe care sa citesti. Ma ispiteste gandul de ceva vreme si acum, cand am vazut aici ca deja se vand cartile si / si chiar devine tentant rau, plus ca vad des oameni citind asa in autobuz. Stiu ei de ce.
    M-as duce si eu in Rusia, cred ca Moscova trebuie vazuta macar o data in viata. E departe si e cam scumpa din ce umbla vorba prin targ, dar sigur ar merita o escapada. Mai ales ca vara acolo e tocmai bine, cand aici se prelinge lumea pe strazi de canicula…

    • vax-albina zice:

      Intâi reader-ul ca să ai de pe ce să citeşti pe drumul spre Moscova. Călătoare cum eşti, abia aştept să pui poza Kremlinului pe blog. Mulţumesc pentru atenţie.

  3. Dan zice:

    Până şi recenzia ta are un aer rusesc. Rusia aceea vegetală de dinaintea Revoluţiei din octombrie. Antrenant scrisă. Mă gândesc însă că e poate chiar mai antrenantă decât cartea.

    • vax-albina zice:

      Rusesc, aici e de bine, nu? Ştii doar că eu iubesc literatura rusă, plină de sensibilitate. Doar pe Taras Bulba nu l-am mai înţeles când am încercat să-l recitesc recent… 😦

      • Dan zice:

        Ştiu: Esenin, Bulgakov, Gorki, Ilf şi Petrov, plus Nosov („tăticul” lui Habarnam şi al lui Vitea Maleev). De asta pe telefonul meu cântă Vîsoţki atunci când mă suni. 🙂

        Apropo, Taras Bulba era ucrainean. (Şi Gogol la fel, la origini.)

  4. kemet zice:

    Îmi place stilul recenziei; dacă şi cartea e scrisă în acelaşi ritm alert, atunci e de bine 🙂 O să încerc să o citesc şi eu, măcar ca să aflu ce e cu bătrâneţea urâtă a Sofiei. Spor!

  5. Laura Frunza zice:

    Da, o recenzie total diferita 🙂 Dar eu ma implic in toate cartile pe care le citesc, ma enervez, ma bucur si sufar cu personajele sau din cauza lor.

  6. Andreea Toma zice:

    Cartea pare interesanta, iar recenzia trebuie sa recunosc ca este inedita. 🙂 Si e genul de carte care ma atrage.

  7. sultana zice:

    Nu e genul meu de carte, (de gustibus) dar, recunosc, recenzia mi-a placut.

  8. Cuvânta zice:

    Așa e cu genurile astea, sunt construite pe spatele altora.

  9. Cuvânta zice:

    Scuze, geniile 😀

  10. Mi-a facut mare placere sa citesc recenzia ta, chiar daca nu este genul de carte pe care as citi-o 🙂
    Bafta la strans comentarii!

  11. simplyeating zice:

    Acum chiar sunt curioasa…

  12. Sanda zice:

    Si uite-asa mai aflam de carti noi, de calitate. Citind mi s-a facut o pofta nebuna de astfel de carti! Si ideea cu copacii mi se pare super.

  13. dacloud9 zice:

    Exista si un film biografic in care apare Sofia Tolstoya, portretizata de Hellen Mirren(Last station, 2009)

  14. Mie imi plac jurnalele, memoriile. Multumesc pentru aducerea in atentie a acestei carti. Succes!

  15. Mircea M. zice:

    O prezentare frumoasa si are in vedere exact ce trebuie.

  16. Frumos! Amintiri si melancolie…
    Nu am citit cartea, dar scriitorii rusi m-au fascinat intotdeaua. Descrile lor trezesc in adancul sufletului meu o multime de sentimente puternice. Curiozitatea si o mare placere pentru astfel de lectura ma motiveaza sa citesc cartea. Multumim pentru recenzie!

  17. Ioana U. zice:

    Apetitul cititorului pentru lectura a fost stimulat !!!!! Va imbratisez cu multa caldura !

  18. Madalina Moldovan zice:

    Mie mi-a placut tare mult ceea ce am citit si va multumesc, printre altele pentru ca:
    – am gindit ca Sofia Tolstaia a scris in putin peste 300 de zile despre peste 20.000 de zile traite
    – am aflat de filmul din 2009, cu Helen Mirren (desi as fi ales sa se auda limba rusa intr-un astfel de film)
    – am aflat de acest proiect al editurii ALL, si va doresc mult success!!

  19. Flaviu zice:

    Cu siguranta voi recomanda aceasta recenzie/carte sotiei, cititoare avida de biografii. Totusi, curiozitatea mi-a fost starnita de „iubirea prostească”. Multumesc!

  20. Alina zice:

    Imi place Tolstoi, imi plac jurnalele in general si mor dupa povestile altora, spuse frumos…Multumesc pentru indrumarea catre urmatoarea carte pe care mi-o voi cumpara.

  21. simsim zice:

    tare draga mi-e cartea asta…pe lista de prioritati e sa-mi cumpar si jurnalele lui Tolstoi ca sa le pot compara. spor la copacei

  22. Aș comenta zi și noapte dacă aș ști că ajută la plantarea de copăcei.

    Mă bucur că am fost îndrumată să ajung pe-aici.

    În copilărie am petrecut multe ore singură acasă și singura companie era un difuzor pe care nu-l puteam închide. Piesele de teatru radiofonic la vremea aceea erau cele mai multe din dramaturgia rusă.

    După numele unui personaj feminin care mi-a plăcut, o vreme, am tânjit să mă cheme Galea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s