Aiureli cu iz politic. Aşa-i?

gluma 2008Vreau cumva să explic de ce nu am scris câteva zile. Fără legătură cu aiurelile de mai jos. Am citit. Am citit din cărţile unuia dintre cei mai buni scriitori români. Mircea Horia Simionescu a carui carte „Bibliografia generală” se poate downloada gratis de pe site-ul liternet (http://editura.liternet.ro/carte/73/Mircea-Horia-Simionescu/Bibliografia-generala.html) . O carte a cărţilor. „O carte sau numai un înlocuitor de carte”. „O cărămidă de carte”. Încercaţi s-o citiţi şi reveniţi să-mi povestiţi. Nu mai există altul ca Mircea Horia Simionescu în literatura română. Veţi afla doar citind.
Poate ştiţi cum e: eu m-am simţit aceeaşi furnică în faţa unui uriaş.
Mi-a blocat tot curajul de a-mi debita prostiile şi mi-a trezit toată jena de bloger.
Încerc să-mi revin şi să revin acum la aluziile pe care voiam să le fac. Conştientă de inutilitatea actului.
1. Îmi amintesc că în liceu, Bebe, un tânar prieten cu alţi tineri, mă compara cu Gioconda. Cum pozele erau puţine şi internetul nu exista, credeam că e un compliment. Acum mă întreb: aveam ochii mici? Aveam nasul mare? Aveam un zâmbet strâmb? Aveam părul în laţe? Sau nici el nu ştia prea bine ce zicea.
Concluzia 1: vrem să comparăm, dar nu cunoaştem originalul. Vorba nu doare, dar nici nu vindecă. Aşa-i?
2. Vreau să vă povestesc şi despre ochelarii mei. De citit. Mereu aveam probleme.
Cei scumpi şi de fiţe s-au crăpat rapid.
Cei grosolani şi-au pierdut un braţ. Mereu uitam asta şi mă aplecam. Mereu îmi cădeau şi eu mă enervam.
Cei comuni îşi pierdeau lentila. Tot aşa, când înclinam capul spre jos.
Acum un timp sau doi (citat), mi-a luat fata 3 perechi de ochelari. Să am şi să văd. Problema este aceea că ochii mi-au slăbit şi că ochelarii stau cuminţi, degeaba.
Concluzia 2. dacă vrem să vedem trebuie să avem ochelarii potriviţi. Noi şi cei care ne conduc. Aşa-i?
Concluzie generală: citat din MHS luat aiurea:
Rar, efect al Erorii, vin şi momente, sclipind scurt în unghiul mic al unei clipe, cînd exerciţiul zadarnic, şi cerul zadarnic, şi mâncarea, somnul, mersul, râsul şi  moartea zadarnice îţi râd în faţă, ca şi cum n-ar fi precum le cunoşteai. …Nedumerirea întrece orice limită, când vezi oameni cuminţi şi onorabili că iau în considerare doar ce a ieşit din ce trebuia să iasă. Şi-ncep numirile, calificativele şi se pune pe pustiul zid al existenţei tale o scară de zugrav şi cineva începe să potrivească paşi străini pe treptele care – cine poate şti – nici nu sunt prinse în cuie.” (din Toxicologia)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Aiureli cu iz politic. Aşa-i?

  1. Mirela zice:

    Ba vorba doare… dar poate sa si vindece alta data. Oricum e mai bine sa o folosesti pentru ceva de bine, altfel preferabil sa nu. La cealalta concluzie, adica la a doua, nu te contrazic.

  2. Cuvânta zice:

    am descarcat cartea si sa vad ce e cu ea. merci de recomandare, scrii foarte interesant tu insuti.

    • vax-albina zice:

      Asta-i reactia pe care o urmaresc. Eu iti multumesc. Vei vedea ca e o carte de carti. Plina de idei si de aluzii pe care nu le pricep in intregime. Nu seamana cu nimic citit anterior. E altfel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s