Măcăiesc, dar mă căiesc.

Eu am crescut fără a fi îndoctrinată în copilărie cu dogme şi rituri religioase. Părinţii au crezut că îmi va fi mai uşor aşa. Nimeni nu mi-a spus poveşti cu Doamne Doamne. La biserică m-am dus târziu, pentru linişte sau atmosferă şi nu pentru smerenie. Am bâjbâit şi caut în continuare adevărul prin religie.
Am început acum peste 45 de ani cu cele 7 cărţi de religie ale lui D.Călugăru. Era acolo o poveste cu mulţi copii cărora le moare mama. Dar, există un dar, Dumnezeu le trimite un om bogat şi copiii au fost fericiţi. M-a îngrozit ideea, deloc creştinească, în care o mamă poate fi înlocuită de nişte bani. Am renunţat să mai citesc. Vedeţi aici:
poveste-carte-religieŞi până atunci găsisem idei despre religie -menţionez- doar în cărţi. Am mai scris. În Thomas Mann, de exemplu, cu Muntele Vrajit sau cu Iosif şi fraţii săi.
Am trecut apoi să citesc Biblia. M-au speriat tot felul de ameninţări explicite adresate celor care se opun aşa zisei dorinţe supreme şi multele incitări la violenţă. Am încercat să rezist şi să-mi explic limbajul prin vechimea textelor şi adresabilitatea lor spre oameni modeşti, cuminţi, dar cu credinţă. Nu am rezistat. Se pare că raţiunea mea de furnică de pământ nu poate pricepe, de exemplu, existenţa şi imensitatea oceanului.
Pot înţelege mult mai uşor Bucla de histerezis a lui Ilia Varşavski în care un cercetator rus se teleportează cu ajutorul maşinii timpului în vremea lui Iisus pe care îl caută pentru a-l studia şi cu care e confundat într-un final, înainte de a fi extras din acele timpuri. Cercetatorul avea o pelerină de plastic care plutea pe apă, avea o sticlă de votcă cu aspect de apă cu care i-a cinstit pe pescari, avea texte comuniste cu care îi indemna la solidaritate socială şi avea antibiotice cu care a înzdrăvenit o bolnavă. Vă sună cunoscut? Nu mai am schiţa (cred că a apărut într-un  volum coordonat de A. Mironov) şi am găsit-o pe net doar în limba rusă. Mintea mea poate pricepe doar acest tip de informaţie.
Am incercat să citesc şi despre religia altor popoare. Teorie şi literatură.
Am citit multe cărţi Yoga şi m-am oprit. Am citit cărţi ale ocultismului şi paranormalului şi m-am oprit.  M-au fascinat, dar m-au speriat cele citite. Îmi place mica lume în care sunt.
Am citit cărţi despre reîncarnare şi-mi amintesc, normal, de povestirea lui Salinger privind trecerea sufletului gazdei într-o vidră.
M-am concentrat şi pe problemele sufletului după moarte.
Am citit că la ortodocşi sunt cele 20 de vămi care au devenit 24. Unele nu le-aş trece. Textul acesta e o dovadă. Iar fumatul îmi pune capac. Vama 23. Ptiu, drace.
M-am uitat şi la catolici. Ştiţi cele patru deosebiri majore între religia ortodoxă şi cea catolică? Vi le spun eu: Papa, Duhul sfânt, Purgatoriul şi azima. Catolicii nu sunt obligaţi să ţină postul (oricum au un post uşor care exclude doar carnea), pot fi incineraţi şi au voie să fumeze chiar şi la Vatican. Tot creştini, nu?
Sunt la vârsta când ar trebui să mă căiesc şi nu doar să măcăiesc. Însă mi se pare nedemn să mă prefac doar de frica morţii. Trebuie să găsesc o altă explicaţie. Cel care mă cunoaşte şi mă protejează, îngerelul meu, oricare ar fi numele lui,  ştie asta.
Recunosc că am coborât în superficial şi în personal discuţia despre cum trebuie să învăţăm să murim.
Între chinul lui Iurie Darie şi moartea lui Sergiu Nicolaescu o prefer pe a doua. Între a fi îngropat pentru viermi şi buruieni sau a fi ars pentru a lăsa sufletul să zboare, mai bine incinerat. Sper să mă doară mai puţin. Scutesc copiii de griji.
Nu cred în biserică pe post de intermediar.
Cred în Dumnezeul lui Spinoza şi ataşez câteva din axiomele pe baza cărora el a dedus, că Dumnezeu există. Vedeţi  aici sau citiţi Etica într-o traducere bună.
spinozaÎmi amintesc şi de testamentul publicat dupa moartea lui Eugen Ionescu în presa franceză a vremii.  Cred şi eu ca el deşi nu am dovada autenticităţii textului. Zic şi eu: Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu. Citiţi aici: Eugen Ionescu (wordpress nu mă lasă să incorporez .doc)
Îmi place Divina Comedie a lui Dante. Şi purgatoriul în care sunt, dacă îmi amintesc bine, Platon şi toţi cei care nu au apucat naşterea creştinismului. Poate voi avea o şansă ca să-i întâlnesc. Mă abţin să citez.
Îmi place şi explicaţia teologului şi filozofului Cusanus conform căreia Dumnezeu e „o sferă al cărei centru este pretutindeni, și circumferința nicăieri„. Asta o pot pricepe.

P. S. Am scos din rafturi Istoria religiilor a lui Eliade. Sper că sunt acum mai pregătită s-o înţeleg. Am scos şi Cartea tibetană a morţilor. Voi reveni dacă voi pricepe ceva nou.
P.P.S. Vă rog să nu vă supăraţi pe mine. V-am scris doar fixurile mele. Nu şi îndoielile. Vă respect dreptul de a crede în ce vreţi, aşa cum vreţi. Ţin la voi .

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Măcăiesc, dar mă căiesc.

  1. abisurile zice:

    Am avut si eu odata un avant de a citi Cartea Tibetana a mortilor. N-am trecut de pagina 10. Prea complicata scrierea. O am inca in biblioteca, cine stie, ma voi destepta odata poate. Despre reincarnare, mi-a facut bine sa cred in ea. De fiecare data cand murea cineva drag. Biblia am declarat-o imposibil de citit asa ca nu m-am apucat niciodata de ea. Surad de fiecare data cand, prin diversele calatorii, gasesc cate o biblie in sertarul de sus stanga de langa pat in camera de hotel. Colegii ma tot intreaba ce-i aia ortodoxie si in ce e diferita de catolicism. Pana acum le spuneam doar ca popii sunt obligati sa se casatoreasca. Acum , datorita tie, le voi spune mai multe. TRebuie sa caut de google ce-i aia azima.

    • vax-albina zice:

      Da. Iar printre deosebirile minore sunt calendarul cu sfinţii sau stabilirea zilei Paştelui (care e în prima duminică după prima lună plină de după echinocţiul de primavară al emisferei nordice). Dacă la catolici e simplu, la ortodocşi se amâna sărbătorirea Paştelui cu o duminică în cazul în care cade în acelaşi timp cu Paştele evreilor.
      Şi, cum in Sibiu – la fel ca in Braşov – sunt multe biserici catolice, recunosc că imi plac acele bănci lungi în care poţi medita sau poţi asista la slujbă, că îmi place ideea de apă sfinţită si că iubesc ORGA.

  2. abisurile zice:

    Gata, am gasit definitia azimei. Avem si noi prescura, doar ca-i dospita. Nuanta …

  3. Dan zice:

    Excelent! (Uite, pot şi fără feţe zâmbitoare.)
    Mulţumesc.

  4. dongabone zice:

    Ce spun mai jos sunt parerile mele proprii, personale si intime. Nu cer aprobare nimanui pentru a crede in ele sau nu:

    1- religia NU este un raspuns la nici o intrebare care si-o pune aceasta fiinta rationala, singura dealtfel, care este omul;
    2- Biblia este produsul unor oameni care , mai pragmatic decat ne asteptam, au urmarit sa nu se murdareasca pe maini in viata lor, lasand pe altii sa-i ridice in slavi si sa-i hraneasca pe gratis. Era mai usor sa te transformi in ”teolog” si sa participi la scrierea unei carti care va fundamenta in viitor o religie decat sa te duci pe camp sa cultivi porumb sau sa sa te duci in zori sa pescuiesti ca sa-ti intretii familia. Munca e grea, macaneala e floare la ureche;
    3- nu degeaba omul are o capacitate de folosire a creierului de doar 10-15%. Asta nu poate sa insemne decat ca suntem la inceputul calatoriei si trebuie sa o continuam pana vom ajunge sa-l folosim 100%. Ratiunea, pe care ne-am capatat-o singuri e unica noastra zestre care ne va duce la telul suprem: intelegerea TOTALA a universului care ne inconjoara.
    Daca planeta ne va mai suporta inca vreo suta de ani, vom descoperi si calatoria cu viteza luminii, si toate leacurile impotriva bolilor, poate si nemurirea si calatoria in timp… Religia ne-a tras inapoi cu mii de ani si nu vreau sa intru in detalii, ca ne prinde dimineata 😉 . Biblia, Coranul, Cartile despre morti ale tibetanilor, Upanisadele, etc… sunt pierdere de vreme si incetiniri. Povesti sangeroase si nimic mai mult. Ne pierdem vremea cu bazaconii atunci cand ar trebui sa ne unim creierele si sa punem piciorul pe acceleratie.
    Profund sau ce? 😉

    • vax-albina zice:

      Corect. Nu uita că ai promis (pe blogul tău) că ne povesteşti despre cum e să mori în Spania. Sunt sigură că voi afla lucruri interesante.

    • Serenity zice:

      Restul de 85% de creier neutilizat e posibil sa fie un fel de roata de rezerva, se crede ca dupa un accident vascular, care produce distrugeri iremediabile, functiile respective sunt preluate de alte zone ale creierului, macar temporar. Si poate ca tocmai pentru ca exista acea rezerva putem noi sa traim atata, sau de aceea se refac oamenii treptat dupa traumatisme. Cine stie…. zic si eu.

  5. Ioana K-man zice:

    Am ramas socata de prima povestire, cea cu mamele inlocuite de barbati cu bani. Patriarhat pe fata, si inca un patriarhat materialist.

  6. Serenity zice:

    Pe scurt, eu tin minte ca Vechiul Testament era cel cu violentele, tocmai poentru a arata cum era omenirea inainte de venirea lui Isus. Si mai tin minte ca Noul Testament, adica partea a doua a Bibliei, nu contine ceva care sa indemne omul la rau. E un set de reguli ca sa zic asa, pe care daca le respecti cat de cat nu faci decat sa te feresti de belele. E un indemn la echilibru si la abtinere de la a face rau, chiar daca (sau cu atat mai mult) asta inseamna sa te retii de la unele … patimi sa zicem. Eu cred ca cei care au scris-o au vrut doar sa aduca o ordine in lume, pentru binele tuturor. Ca omul era si este predispus la diverse excese si numai cu pedepse il tii in frau. Si oricum Evangheliile au fost scrise tot dupa Isus, care a devenit reperul.
    Ca de acolo s-a ajuns la abuzuri din partea bisericilor de-a lungul timpului, asta e cu totul altceva. Omul nu are decat sa extraga din cartile sfinte ceea ce ii e necesar, iar din randul preotilor sa-i aleaga pe cei care simt ei ca au har si le pot fi de folos in unele momente ale vietii. Asta pe scurt.

    Pe de alta parte, eu nu ma simt deloc multumita avand ca explicatie Big Bang-ul, care de fapt mie nu-mi explica decat partea materiala, cel mult. Si cum o dau, cum o sucesc, mergand pe fir in urma tot ajung la particula de inceput, sau la prima celula vie a carei aparitie nu e usor de explicat stiintific. Mi-e greu sa inteleg si faptul ca Universul e infinit e clar ca asa e si trebuie acceptat pana la noi ordine.

    Mai cred ca miliarde de oameni, de la anul 1 pana in prezent, nu au fost „manati in lupta” de povesti aiurea, primii crestini care au fost schingiuiti si ucisi nu se lasau asa daca nu aveau de aparat ceva ce stiau ca exista , ceva ce vazusera. Iar indarjirea cu care ei erau prigoniti iarasi e ciudata, de ce era mai bine sa creada in zeci de zei si nu intr-unul singur ? Nicio alta religie in afara de cea crestina nu a fost atat de contestata in timp, poate si pentru ca s-a raspandit cel mai repede din cate imi amintesc.

    Si ca s-o scurtez… desi in ultimul timp am avut in forul meu interior diverse… rascoale si nemultumiri, un soi de revolta fata de divinitatea care parca nu vede si nu aude cand trebuie, dincolo de toate astea ramane senzatia clara ca ingerul meu pazitor imi e mereu aproape, iar daca in plus reusesc sa ma desprind de ce e in jur si fac un efort minim (de obicei in biserica si in liniste deplina, dar nu neaparat acolo), reusesc sa ajung la starea necesara. N-o fi comuniune cu Dumnezeu, dar un canal de comunicare un pic deschis tot e. Si nu, nu e autosugestie ;)… nu trebuie dacat sa lasam un pic garda jos si sa permitem ca ceva ce de fapt e firesc si natural sa ne stapaneasca. E ca o intoarcere acasa, eu asa o simt. Ca altfel tot intr-un zbucium suntem.

    Sper ca n-am fost incoerenta. Iar Eliade era un destept, ca multi alti oameni cu greutate care au ajuns la aceeasi concluzie ca si el. Pana la urma, basic, asa este: daca esti constient ca raul exista, ca doar el e atat de prezent si de consistent, atunci de ce n-ar fi si antidotul ? Este sigur.

  7. Serenity zice:

    Ziceai ca mai postezi si tu ceva frumos ? 🙂 Frumos si deconectant, parca asa te-ai laudat… sau daca nu te-ai laudat, stiu ca poti ! :))

  8. arakelian zice:

    eu am crescut intr-un sat din Moldova, cu bunicii religiosi, dar intr-un mod complet diferit de cel cunoscut. Atmosfera era de dragoste si respect si apreciere a tot ce e creatia lui DUmnezeu: animale, ploaie, natura, tot. Nu reguli, nu norme, nu dogme, pe principiul „ce vine de sus, sa multumim lui Dumnezeu ” . Postul era tinut atat pt suflet, cat si pt trup, viata avea un ritm si norme clare.
    Biblia avea alte semnificatii, exemple din vieti dure, exemple din vietile celor de dinainte de crestinare, greutatile crestinilor etc. Un fel de : se poate si mai rau, si uite ca ei nu au pierdut dragostea lui Dumnezeu.

    Parerea mea este ca ortodoxismul provaduieste dragostea pana la naivitate, dar in Romania sunt inca foarte puternice superstitiile, ritualuri precrestine, pe care nu a reusit crestinismul sa le acopere. Iar frica promovata intra la acelasi capitol. Si astea apar din frica/lista de cunostinte/neincredere etc.

  9. Pingback: Un drac numit raţiune. | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s