Recitindu-l pe Anton Bacalbaşa cu al lui Moş Teacă.

Hai că m-am enervat, deşi mi-am propus să nu mai reacţionez. A ajuns locatarul de la cotroceni să facă aluzii la personaje din literatură? Of. Oare i-o fi zis consilierul care l-a dădăcit că moş Teacă e un fel de erou principal în scrierile lui Anton Bacalbaşa ? I-o fi zis şi că autorul a fost acuzat de plagiat, el inspirându-se din Ch. Leroy cu al lui „Le colonel Ramollot”? M-aş mira. Vorbeşte şi el ca să se bage în seamă.

Ia să mă bag şi eu. Altele sunt scrierile interesante şi originale. Să vă transcriu din satirele lui A. Bacalbaşa un fragment. Şi o schiţă întreagă în plus.

Vi se pare că am evoluat?

din JUSTIŢIE:

„Ce să fie cauza atâtor rele ce bântuiesc societatea? Sărmană lume?…
Bogatul este tare.
Săracul e dispreţuit.
Cel care trăieşte spre a împila pe proletar e onest.
Cel care cată a-şi revendica un drept e hoţ.
Cel care fură 5 lei e pungaş.
Cel care fură milioane e patriot.
Cel care spune  Adevărul e nebun.
Cel care minte e complezant.
Cel care crede că va veni vremea când acestea se vor schimba visează.
Cel care voieşte a fi stăpân pe omenire e nobil”…

 O VICTORIE

În vălmăşagul acesta al luptelor politice, în acest vălmăşag în care oamenii cei mai lipsiţi de cinste politică se întâlnesc în ideile cele mai năprasnice, te cuprinde deznădejdea gândindu-te cum ţara e-n veci înşelată în aspiraţiile ei.
Astăzi toată lupta politicianilor noştri se reduce la o nenorocită chestie de digestie.
Alianţele cele mai ciudate, compromisurile cele mai ne-oneste se fac numai şi numai pentru stomac, numai şi numai pentru atingerea unui individ sau unei coterii pe movila bugetului.
Iar bietul alegător, deprins cu această privelişte scandaloasă, începe azi a se-ntreba cu mirare şi dezgust: „Cine-i mai demn?”
Negreşit, pricina de căpetenie a acestei mizerabile stări de lucruri se datoreşte mai cu seamă terenului pe care sunt puse aceste lupte, sistemului nenorocit de a înlocui principiile cu indivizii.
Căci unde, întreb, este la noi acea linie, bine marcată aiurea, linia deosebitoare de nuanţe după idei?
Se va alege X sau Y, liberal sau conservator, pentru omul care-i cunoaşte pe toţi, această alegere este perfect indiferentă. X sauY nu reprezintă decât un hoit mai mult pe un scaun din Parlament.
Principii? Idei? Nu-i bate capul lui Y sau lui X cu asemenea lucruri? Ele sunt bune pentru naivi şi visători, rele pentru omul  practic, rele pentru politicianul inteligent, care a pipăit pulsul cetăţeanului alegător.
Văzând pe toţi aceşti zvânturaţi politici, pe aceşti copii inepţi ai ineptei mase electorale, te miri cum nu sufăr cu toţii de dilataţie de stomac! Atât de mult stomacul primează la dânşii toate principiile şi toate chestiile privitoare la diferitele suferinţe ale mulţimii.
Ne lasă pe noi indiferenţi, reci ca la atingerea unui sloi de gheaţă toate frământările spasmodice ale lumii politice pentru că nu vedem în ele decât lupta pentru trai de la individ la individ, de la coterie la coterie.
Ne bucură însă peste măsură când vedem că poporul, amăgit de veacuri, începe să priceapă că a venit şi rândul lui la banchetul vieţii sociale.
Câteodată, prea arare, când din chiotele desperate ale vecinicilor îmbuibaţi – etern flămânzi, pururea cerşetori de putere – vibrează câte o notă clară, inima ne tresaltă de bucurie!
Suntem sătui de saltimbanci cu şapte programe, sătui de lihniţii intelectuali, sătui de microbii necinstei şi ai făţărniciei!
Ne trebuie să respirăm!
Şi, trebuie s-o spunem, ne-am cuprins de bucurie când am aflat că sătenii din Roman şi Iaşi au ales, unii cu majoritate, alţii cu unanimitate, delegaţi de-ai partidului socialist!
În sfârşit, poporul, ameţit de şarlatani, începe azi să cunoască pe adevăraţii lui prieteni, pe apostolii dreptăţii adevărate. Poporul, sătul de cuvintele „libertate, ordine”, îmbrăţişează astăzi pe aceia care luptă pentru dobândirea dreptului la viaţă, pentru ca muncitorul să fie stăpân pe rodul întreg al muncii!
Nu milă din partea boierimii trufaşe, nu îndurare din partea claselor de sus, dreptul întreg al poporului, munca lui, tot  pământul, toate instrumentele de muncă!
Acestea le voiesc sătenii din Iaşi şi Roman, aceasta cer dânşii prin glasul delegaţilor Colegiului al doilea!
Felicitând pe tovarăşii noştri, trimiţându-le o călduroasă strângere de mână, zicem azi, cu ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie: La luptă pentru drepturile omului! La luptă împotriva claselor asupritoare! Luptă sinceră, şi în curând vremea şarlatanilor va pieri.

Puteţi citi scrierile lui Anton Bacalbaşa (1865-1899) aici: http://ro.scribd.com/doc/76480513/Anton-Bacalbasa-Mos-Teaca

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recitindu-l pe Anton Bacalbaşa cu al lui Moş Teacă.

  1. Serenity zice:

    Fireste ca la capitolul asta n-am evoluat, ca doar gena natiei a ramas aceeasi. Mai amuzant e ca si peste 100 de ani va fi la fel – parca-i vad pe cetatenii votanti de atunci cum ii vor compara pe candidatii din viitor nu doar cu cei din vremea lui Bacalbasa sau Caragiale, ci si cu cei de care face pomenire azi CTP, Cristoiu, Radu Tudor, etc…. si vor spune: „nimic nu s-a schimbat fata de ce faceau aia prin anii 2011, 2012… ce abjecti erau, domnule, si iata ca acum si astia la fel sunt.” Pe aici poti sa faci paralele si peste 500 de ani, ca tot aia va fi :D. Eu multumesc (si) pentru linkul catre Scribd, am si uitat de el desi candva aveam parca un cont pe acolo… o sa rascolesc un pic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s