Bodogăneală despre scriere.

Publicat pe noiembrie 25, 2012 de vax-albina

Hai s-o luam treptat. Nu vreau sa va tin o lectie despre istoria scrierii desi e o poveste adevarata si foarte frumoasa.
La inceput, printre alte forme de scriere, au fost hieroglifele. Interesante. Au fost descifrate abia dupa 1800. Literele erau reprezentate prin imagini iar orientarea imaginilor spre stanga sau spre dreapta arăta daca textul trebuie citit de la stanga spre dreapta sau invers. L-ul era reprezentat de un leu iar V-ul de o vipera. Cum am gasit un translator online v-am pus in stanga o poza in care va salut cu textul; „servus prieteni”.
Mai tarziu au aparut alfabetele, dar scrierea se facea fara spatii sau semne de punctuatie. Si diacriticele noastre, specific romanesti, au aparut mult mai tarziu asa ca azi nu le voi folosi.  Scriereaerasimpladarcitireaeragreoaie. Miemiedificilchiarsavascriuasacacidaudinreflexclickpespatiuldedelimitareintrecuvinte. Miarfigreusatastezopovesteinacestmod. Cicaafostodatacaniciodatacadenarfinusarpovesti. Vaplace? Tineticontcaamaplicatcapitalizarealiterelorlainceputdepropozitiesicaamfolositpunctulsisemnulmirarii. Chestiicarenuexistau. Dacavretiunexempluconcretvadauunlinkdintroscrierelatinafaimoasa: http://www.codex-sinaiticus.net/en/manuscript.aspx?folioNo=1&lid=en&quireNo=10&side=r siopozasalvatadepenetaici: scriptio continua.
Bun. Facem saltul si ajungem in zilele noastre.
Nu mai stim sa folosim vorbele cu care am crescut. Ne exprimam emotiile prin feţe galbene si prin like-uri.
Sunt suparata. Sunt eu nebuna sau sucita sau ce? M-as bucura sa reactionati cu un oops. Si sa intelegeti ca e o tendinta aproape dementa in care copiii vostri nu vor mai sti sa foloseasca cuvintele. Si ca sa translatez in limbaj de mess, sperand ca nu ne vom intoarce la exprimarea doar prin imagini, iaca: „Sunt :sad:. Sunt eu 😡 sau 😈 sau ce ❓ M-as bucura sa reactionati cu un 😳 ”
Vreti un ranjet de incheiere 😀 , un mega ranjet sarcastic :mrgreen: sau vreti doar sa va arat o faţa trista… 😦
In deruta generala, aleg sa ma semnez cu hieroglife, na:

Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Bodogăneală despre scriere.

  1. abisurile zice:
    noiembrie 25, 2012 la 20:36

    Cand eram mica, cam vreo sapte ani sa zicem, imi traznise sa-mi fac propriul alfabet. Am dus campanie de convingere pe strada si am reusit sa mai conving vreo cinci-sase copii. SI toti ne-am pus pe creat reguli si semne. A fost amuzant. Caci faceam ALTFEL decat ceilalti, dupa niste reguli cunoscute doar de noi . PUTEREA ! Senzatia de a fi superior, de a putean spune in pofida celorlalti. Te inteleg, cuvintele sunt asa de frumoase, nu merita schingiuite. Dar omul cauta scurtaturi si cai necunoscute de altii… Asta ne e firea.

    Răspunde
    • vax-albina zice:
      noiembrie 25, 2012 la 22:03

      Uite ce am primit pe mail de la Sultana. Se potriveste cu ce ai scris: Nu este o simpla insiruire de litere si cifre, ci un text inteligibil……

      4C357 M354J D3M0N57R34Z4 C4 M1N73A N0457R4 E573 C4P4B1L4 D3 4B57R4C71Z4R1 3X7R40RD1N4R3! 4B50LU7 1MPR3510N4N73! L4 1NC3PU7 A FO57 M41 GR3U, D4R 4CUM, L4 4L D01L34 R4ND, M1N73A 74 1NC3P3 54 C17345C4 4U70M4T, F4R4 54 M41 G4ND345C4. P071 54 73 M4NDR3571! NU 7071 04M3N11 P07 C171 73X7UL 4574.

      Răspunde
  2. Serenity zice:
    noiembrie 25, 2012 la 23:06

    Mie imi plac emoticoanele, de cand am descoperit mess-ul mi-au fost simpatice. Sigur ca fiind inlocuitoare de stari te fac sa-ti limitezi vocabularul, dar asta reprezinta un pericol mai degraba pentru generatia tanara, care si-asa nu vrea sa depuna mari eforturi in general vorbind. Plus ca asa-zisa comunicare on-line oricum e ea limitata prin definitie, asa incat fetele galbene nu sunt chiar nepotrivite. Comunicarea adevarata inseamna cuvinte in proportie de 5% daca nu ma insel, restul consta in gesturi, pozitia trupului, tonul vocii, privirea si altele. Asa ca, in situatia comunicarii superficiale si fara greutate limitata la on-line, macar sa existe maimutoi haiosi 😉 😛

    Răspunde
  3. StropiDeSuflet zice:
    noiembrie 26, 2012 la 13:40

    Albinuţă, de la o zi la alta îmi eşti tot mai „la suflet” – ca să nu zic vorbe mari – fiindcă am impresia că îţi transmit gândurile şi tu le pui pe sticlă. Ai dreptate până la Dumnezeu şi chiar mai sus: a ajuns biata limbă românească un amalgam de cuvinte provenite de la naţii diferite, semne, onomatopee, prescurtări şi alte cabalistice de te întrebi pe ce lume mai trăim. Dar… „veacul înaintează… ” vorba ironică a lui Grigore Alexandrescu în „Satiră duhului meu”.
    Imi este ciudă şi pe introducerea acelui like, care de cele mai multe ori este pus doar ca semn de trecere şi nicidecum ca o apreciere. Prefer să fiu înjurată decât să primesc un like fără o vorbă. Eu vreau păreri, nu zâmbete sterile.
    Intr-un interviu, publicistul Radu Paraschivescu, spunea „Limba romana e vorbita prost, batjocorita, e un fel de viol in grup” şi tot el spune vorbind despre frumoasa noastră limbă românească :”O limba care are destule nuante ajunge sa fie batjocorita pana la isterie”. Şi asta spune totul, deşi ca discuţie s-ar putea prelungi până la a găsi soluţii de stopare a acestui nenorocit declin .

    Răspunde
  4. dongabone zice:
    noiembrie 26, 2012 la 15:54

    M-ai zapacit complet. Na: 😉

    Răspunde

Lasă un comentariu