Aiureli. Ups si Ura.

A trecut fata mea iubită pe la mine.Vă mai amintiţi versurile din poezia lui Topârceanu despre accelerat?
„Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,”
etc etc.
Poezia e scrisă de un străbun al fetei mele. I se potriveşte în mare parte.
Cum acest blog este un jurnal, trebuie să vă povestesc despre cum a fost. Poate pare bârfă, dar sigur e adevărat.
Deci a venit fetiţa în ţară. Plină de cadouri pentru cei din jur. Bucuroasă. Optimistă. Drăguţă.
Plină de bune intenţii de coabitare cu mumă-sa. Dar mumă-sa fumează. Ups. Conflict.
Plină de dor de muncă prin internet la multinaţionala unde e şefă de compartiment. Internetul mergea cu pauze. Urlete despre furnizorul de internet, modem internet şi apoi, în mod crescendo, despre casă, oraş, ţară. Toţi eram de cacao. Ups. Conflict.
M-a scos din tabieturi şi a zugrăvit o parte din apartamentul afumat. Normal că rola  românească nu era bună, ţiganul zugrav chemat la început în ajutor era betiv şi fii-miu a apărut prea târziu. Ups. Conflict.
Mi-a adus un fototapet şi mi-a scos rogojinile. Fototapetul se încreţea la lipici şi doar după două zile s-a întins cum trebuia. Vorbe despre furnizorul de tapet, despre lipiciul prea moale şi despre pensula proastă. Ups. Conflict.
A fost la un notariat de renume de pe str. Polonă unde toate persoanele ţipau fără motiv. Ups.
A fost la ANAF unde, la noi, trebuie sa plateşti cash şi nu prin card. Oare de ce? La ei e invers. Ups.
A vrut să muncească de acasă, în linişte , dar bormaşinile din jur nu au lăsat-o nici măcar să doarmă. Ups.
A reuşit sa anuleze contractul cu RCS si am trecut pe IPTV Romtelecom. Abia azi s-au rezolvat blocările de semnal, nou apărute din cauza unui contact defect la caseta lor. Ups şi Ura.
A aflat că nu putem şti câte minute au rămas pentru voce pe fix, mobil sau internaţional, decât dacă ne apucăm să adunăm minutele folosite din lista oferită de romtelecom. Ups.
A fost la câteva piese de teatru şi a fost cu neamurile şi cu prietenii pe la diferite restaurante. Ura.
A fost la o ceainărie superbă din apropierea Halei Traian cu program de comedie. Ura.
A dus pisica mea (cea din poză) la doctor şi ăla a jumulit-o de bani şi mi-a trasat nişte obligaţii pe care nu voi fi în stare să le satisfac. I s-a părut OK. Ce să zic: Ups sau Ura?
Mi-a cumpărat o sursă nouă la desktopul vechi. De fapt, doar a doua s-a potrivit. Ura.
A luat cadouri pentru colegii ei de acolo şi a plecat înapoi la viaţa ei stresantă plină de muncă,  fără regret că şi-a părăsit ţara. Ura?
Mi-e un pic ruşine de ţara mea, de mine, de cei din jur, dar eu văd ceea ce ea refuză să vadă. Şi încă mai sper.
Întelegeţi acum de ce îl urăsc pe Băsescu? Mi-a  forţat fata să plece pentru o leafă decentă, pe multă muncă, la străini. O leafă din care mă ajută pe mine şi ajută o sumedenie de prieteni de aici şi de dincolo (fraieră în devenire). O leafă care nu i-a redus frustrările, doar le-a amânat. Băsescu  m-a forţat să rămân singură, ceea ce-i doresc şi lui. Să zic Ups sau Ura? Sau să-mi amintesc ca în banc că eu , pentru unii,  „Ura” o port în suflet?
Ea, din fericire, trăieşte într-o ţară cu oameni normali, relaxaţi şi prietenoşi. Puteam fi şi noi la fel, dar…
Voi ce experienţe de tipul IN/OUT aveţi?

Adaug azi, a doua zi: Chestii uitate:
A fost la doctorul ei privat, dar doctorul plecase deja in Franţa.
A fost la dentist, dar dentistul se pregăteşte să plece în America.
E jale sau mi se pare?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Aiureli. Ups si Ura.

  1. simplyeating zice:

    Draghe, eu muncesc aici de placere. Intr-adevar, sunt unele zile dificile, dar este provocarea cea care conteaza. In fiecare zi invat ceva nou. Aici sunt apreciata, sunt asteptata cu mainile deschise sa ma intorc din Romania, lumea imi da email-uri sa vada de ce sunt tacuta. Lunea in general e seara de “pub quiz”, vinerea e de dansat, martea si duminica jazz la diferite cafenele. Traiesc printre oameni calmi, ptr care nu doar banul conteaza, ci conteaza in primul rand sa fii om. Iar asta, nu o sa gasesti in urmatorii 100 de ani in Romminia. Nu mai zic, ca aici nu e voie sa se fumeze in interior. Pe scurt, aici TRAIESC, pe cand acolo MUREAM. Ura ura ura.

  2. abisurile zice:

    Si eu am plecat si am lasat o mama in tara. Acum nu mai e… Ups … deci. M-am intrebat de multe ori cum ar fi fost daca n-as fi plecat? Mi-e frica de raspuns.

    • simplyeating zice:

      Hai sa o luam incet. Viata nu este un spatiu de o singura dimensiune: mama. Avem mai multe dimensiuni pe care trebuie sa le suprapunem. Mama este cea care ne naste, ne creste, ne hraneste, ne educa, ne corecteza, ne cocoloseste, ne critica, ne povesteste sau citeste despre dimensiuni, deci ne pregateste pentru viata. Eu ii datorez totul mamei mele. La un moment dat insa, fie plecam noi, fie pleaca ea intr-un mod mai dureros. Asa e viata, asa e designul ei, nu avem ce face. Trebuie sa fim pregatiti pentru aceste clipe, si trebuie sa ne pregatim si urmasii, atunci cand ii avem. Pe de alta parte, exista intodeauna optiunea de a lua mama cu tine, dar totul e sa vrea si ea.

  3. abisurile zice:

    Si parca m-am vazut pe mine la prima intoarcere acasa. Acum sunt la limita exact opusa : ABSOLUT totul e perfect ACASA. Timpul le rezolva pe toate, intr-un fel sau altul.

    • simplyeating zice:

      Eu am plecat intai in Anglia si am locuit acolo timp de 8 luni. A fost mai rau decat in Romania, oameni rasisti, needucati, betivi cu bani si pretentii, neseriozitate.
      Apoi am ajuns in Olanda, din primele clipe am zis; sunt acasa si mi-am dat seama ca niciodata nu m-am simtit nicaieri ca apartineam locului, nici dupa cei 30 de ani de trai in Bucuresti. Traiesc aici de 5 ani si ma simt inca ca in prima zi, cu aceiasi fiori de bucurie, de extaz, de nedescris.
      Mesajul: acasa este unde te simti tu ca apartii, nu unde te-ai nascut sau unde scrie in buletin.

  4. Pingback: Un “Străin” în lumea lui “1984″ – Camus şi Orwell faţă în faţă « bibliodevafiliala3

  5. Serenity zice:

    Fata are dreptate, facand comparatie intre cele doua adrese era mai mult decat normal (si de asteptat) sa reactioneze asa cum ai descris. Presupun ca ea a plecat de aici cu ceva timp in urma, cand era inca acceptabil…. insa declinul din ultimii circa 5 ani e observabil pe toate planurile. Nici nu avea cum sa fie altfel…..
    Albina-mare, si eu il urasc pe basescu din toti rarunchii, ceea ce stiai. Mai rau decat a facut acest personaj nu a existat si (sa speram) nu va mai exista.
    Albina-mica, ramai acolo unde esti…. si sa fii sanatoasa si fericita. Aici nu mai e loc de intors vreodata, asculta la un om realist… aici e totul la vale, pe o panta abrupta.

    • vax-albina zice:

      Ai dreptate. Poate timpul va remedia situatia.

    • simplyeating zice:

      Nu as vrea sa repet din cele scrise mai sus, in raspunsurile mele date utilizatorului „abisurile”, dar as vrea sa adaug ca este foarte greu sa ma intorc in tara si de fiecare data sa observ degradarea continua. Cand am plecat in 2007 am fost strigata in diferite feluri, dar mai ales „tradatoare”. Nici atunci, nici acum, nu inteleg ce sau pe cine am tradat. Daca ma mut in interiorul tarii de la Cluj la Bucuresti nu este nimeni deranjat, dar daca ma mut din Bucuresti in afara tarii, sunt brusc o oportunista, tradatoare, etc. Am ales sa ignor aceste voci si sa imi traiesc viata intr-un mediu cultural, educat si fara barfe, mondenitatii si mizerii. Intr-o ora ma duc la un workshop de jazz http://bimhuis.com/gigs/workshop–session-357, asa ca va raspund diseara sau maine dimineata.

      • Serenity zice:

        Ei, aici e multa prostie si multa ipocrizie, adesea ambele „calitati” la aceleasi persoane. Si lipsa de educatie incurajata le nivel foarte inalt, impreuna cu minciuna si mitocania. De hotie si smecherie nu mai zic… tot la nivel inalt cultivate si aplaudate.
        E caraghios… n-ai tradat pe nimeni si nimic. In acelasi timp cred ca nu e la indemana oricui sa se duca intr-o tara in care sa invete o limba complet necunoscuta din scoala (si grea) si sa razbeasca acolo, asa cum in Romania n-ar fi avut nicio sansa. Dupa cum spuneai ca ai observat in timp, aici degradarea e continua, pe toate planurile si fara ca cineva sa aiba interesul s-o opreasca. Asa ca n-are sens sa mai iei in seama nimic de aici.
        Pe mama ta am sa incep s-o bat la cap sa vina dupa tine… sau poate treptat (si foarte repede) o sa ajunga singura la concluzia asta. Stai numai sa vezi „distractia” care va fi din 10 decembrie incolo… „democracy” dupa toane si umori basesciene. Si ma opresc, sa nu ma pornesc mai rau…. :(.
        Sanatate va doresc tuturor. Si viata buna in Olanda ! 😉

  6. almanahe zice:

    Eh! Ura am dat-o la o parte, Ups-ul mă menţine încă în forţă, antrenându-mă. Sper să rezist în ţara asta până la capăt. 🙂

  7. simplyeating zice:

    Apropos de teatru la care am fost, va recomand cu mare caldura o piesa de la Bulandra. http://www.bulandra.ro/ro/stagiunea-curenta/sala-liviu-ciulei-laborator/456-sarpele-in-iarba.html
    O montare extraordinara a unei piese geniale, scrise de unul din autorii mei favoriti, Alan Ayckbourn http://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Ayckbourn, iar piesa http://en.wikipedia.org/wiki/Snake_in_the_Grass_(play)
    Merita fiecare banutz experienta (e putin cam cald in sala, deoarece este micutza, deci sa va imbracati cu straturi).

  8. Ubi bene, ibi patriae! Poate. Sunt prea bătrână ca să fiu de acord.
    Ca să fiu înţeleasă şi să nu credeţi că acuz pe cei ce au fost nevoiţi să plece ca să poată trăi omeneşte, am să spun de la început: sunt nepoată de general din garda veche – atunci când nu erau câte cinci pe metru pătrat – Am trăit cu altă educaţie în care (mă iartă şi nu mă lua în derâdere) primordial – în familie noastră – era iubirea de ţară. Nu am putut să-mi scot din suflet iubirea ce mi-a fost sădită încă de atunci când încă nu mergeam la şcoală. Nu condamn pe nimeni. Nu toţi sunt născuţi pentru a se sacrifica. A lipsit liderul pe care să-l urmeze toţi oamenii cinstiţi şi capabili să ridice ţara aceasta din mocirla în care se zbate. Nu suntem toţi tâmpiţi! Dacă adunăm numai bloggerii care observă care sunt relele, vedem că totuşi mai sunt şi oameni întregi la minte. Am verişorii – şi ai mei şi ai soţului plecaţi pe patru continente.Am rămas foarte puţini în ţară – deci încă o dată, tânără albinuţă, nu te acuz! Acolo unde sunt au situaţii materiale de excepţie. Dar am şi în ţară nepot care îi întrece prin ceea ce a realizat într-un domeniu în care nu poate fi vorba de şantaj, hoţie sau mită. materia primă :mintea, ştiinţa, tehnica nouă. I s-a oferit în afară intrare pe covor roşu şi a refuzat. Poate merge oriunde, oricând. A pornit greu, dar nu a şovăit şi nu a dat un pas înapoi. Singur, fără „pile” .Are tot ce îşi doreşte . Deci şi la noi se poate.
    Albinuţă tânără, te felicit sincer pentru curaj. Sunt convinsă că nu ai plecat cu inima uşoară
    Am fost în ţări ale Europei – ca turist- . Nici pe acolo nu curge numai miere şi magiun. Au şi ei tarele lor. N-am să spun că personal sunt mulţumită de ce întâlnesc la tot pasul, dar aşa cum am mai spus, sunt prea bătrână şi cu convingeri prea înrădăcinate ca să nu mai sper că totuşi, dacă ar fi un lider care să trăiască pentru naţiune şi nu pentru el, România şi-ar putea aduce înapoi copiii plecaţi , alungaţi de sărăcie, hoţie şi mai ales de politicieni corupţi. băsescu… o, nu ! Nici la început de frază nu-i pot scrie numele cu majusculă, aşa că nu mai pierd timpul să scriu ceea ce ştie tot românul de bun simţ.
    Ce mi-aş dori? Să nu fie scoase în evidenţă numai şi numai cele rele. mai există şi lucruri frumoase. Puţine, foarte puţine, dar încă mai sunt .
    Nu consideraţi cuvinte sforăitoare, cuvintele mari ca încărcătură. Sunt din inima. Eu am trăit istorie.
    Albinuţă mare… poţi spune după ce citeşti : Vax albina, că nu mă supăr. Eu tot vin la tine, că-mi placi tare!

    • vax-albina zice:

      Sunt total de acord cu cele scrise de tine. dar sa stii ca si fata mea a incercat cam 5 ani sa fie freelancer in Romania. Muncea enorm, muncea tot pentru straini, dar pe o leafa ca la romani. Nu a avut pic de concediu si cei de la ANAF, mai putin pregatiti ca cei de azi, o sacaiau cu tot felul de hartii. De cand a plecat a avut timp si pentru munca, dar si pentru concedii si a vizitat o sumedenie de locuri.
      PS Si eu imi iubesc tara si ma doare halul in care a ajuns.

      • Am repetat de câteva ori: nu reproşez nimic fetei, pentru că nu era să aştepte să îmbătrânească în aşteptarea liderului care să spună: „hai să urnim minţii din loc şi să restaurăm cinstea şi onoarea în ţară”. Eu am vorbit în general. La cei realizaţi în ţară a mai fost vorba şi de şansă, de oportunităţi ivite. Sunt atâtea talente, atâtea capacităţi intelectuale care se irosesc aşteptând să fie descoperiţe. Chiar am felicitat-o pentru curajul avut. Eu am susţinut doar cauza de a nu abandona de tot ţara, de a nu o considera iremediabil pierdută. Şi eu am apelat la medicina şi farmacia occidentală pentru salvarea nepoţelului, chiar în vara aceasta şi asta pentru că în cel mai mare spital bucureştean nu se găsea ceea ce avea el nevoie.
        In concluzie, albinuţă mare am observat că gândim asemeni şi nici că se putea altfel făcând parte din aceeaşi generaţie. E şi ups, e şi ura !

  9. dongabone zice:

    Daca fiica ta s-a nascut in Romania, ups! Ca gasit curajul sa plece, ura! Dar nu ne putem alege parintii sau locul unde ne nastem, asa-i?
    @StropiDeSuflet : Spuneai ca ”Eu am susţinut doar cauza de a nu abandona de tot ţara, de a nu o considera iremediabil pierdută.” . Eu sunt plecat de 7 ani in Spania. Nu mi-am uitat tara, imi iubesc parintii, de unde si ratiunea pentru care ma duc in fiecare vara in tara. Dar, cu toata consideratia, fac diferenta intre TARA, STAT si PATRIE. TARA e aia care are un contur pe harta si de unde vin io, STAT e nenorocitul ala care imi ia taxe si mie, si parintilor si soacrei- pensionari fiind-, cel care ma taxeaza in fiecare pas pe care il fac, ca e vorba de rovignieta, de motorina, de impozite, etc…, iar PATRIA e aia pe care o iubesc pana la dementa si cea care include istoria, geografia, mirosul de pamant si via care-mi creste in curte, nepotul pe care-l iubesc la nebunie, pisica si cainii pe care apuc sa-i mangai doar in vacante. E mai complicata un pic treaba cu emigratia si cu iubirea de gaoace, crede-ma…

    • vax-albina zice:

      E bine ca suntem diferiti. Voi ati avut curajul sa plecati. Noi si altii, precum parintii nepotului tau Gruia (ce nume frumos), am avut curajul sa ramanem. Veti avea, un timp, la cine sa veniti in vacante.

  10. Pingback: Intoarcerea | otipa

  11. sultana zice:

    Fiecare are dreptatea lui. E bine sa calatoresti, sa afli lucruri si locuri noi, sa te imbogatesti sufleteste. Mi-ar fi placut sa vad mai multe tari, de fapt mi-ar fi placut sa le vad pe toate, dar dorinta nu e totdeauna si putinta. De fapt, mama imi spunea ca sunt „ducace” pentru ca imi placea sa tot plec de acasa. Nici acum nu m-am potolit de tot, insa cu varsta te deplasezi mai greu. Cineva spunea ca „batranii dau sfaturi bune cand nu mai pot da pilde rele”. Eu le-as dori tuturor tinerilor sa plece, sa vada cat mai mult si mai multe si daca le este dor si cred ca merita, sa se intoarca, daca nu, sa isi implineasca visul unde cred ei ca e mai bine. Isi pot ajuta tara de acolo uneori mai bine decat de aici. Eu am vazut doar cateva tari, am fost in SUA un an, as fi putut ramane, dar m-am intors mai repede cu o luna pentru ca deja ma saturasem. A fost interesant, dar suficient. Am observat ca dorul de tara se manifesta doar la cei crescuti aici pana la cel putin 18 ani. Cei care au plecat mai devreme, cu parintii, nu mai simt la fel. Eu pot sa spun cu mana pe inima, indiferent de ce credeti, ca daca ar fi sa ma nasc a doua oara, mi-as dori sa ma nasc tot aici. Punct.

  12. arakelian zice:

    DONgabone a pus frumos problema. Ma intorc pt cateva zile in patria muma(URA), sa lupt putin cu statul(UPS), ca cetateni am si aici ( la astia UPS si URA).

    Visez ca intr-o zi ma intorc in ROmania ( URA), undeva la tara,eventual vecina cu DONgabone ( URA URA, o data si pt DONgabone, nu are drept la replica), sa bem o bere intr-o seara si sa mancam ciocolata homemade dupa retete noi invatate de mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s