Dumitru Stăniloae. Amintiri subiective.

În fiecare zi de 16 noiembrie eu îmi amintesc de ziua de naştere a părintelui Stăniloae.
L-am cunoscut în 1971 şi l-am vizitat adesea. Pe el şi pe soţia lui. La început stăteau într-un apartament încălzit cu lemne din curtea bisericii bulgare, apoi s-au mutat într-o garsonieră de pe strada care acum îi poartă numele. A fost cel mai bun suflet pe care l-am cunoscut. Nu vedea răul. Nu vreau să înţelegeţi că nu îl accepta. Pur şi simplu vedea doar partea bună a lumii. Nu observa că mulţi încearcă să profite pe seama lui şi al renumelui pe care îl avea şi ajuta pe oricine. Nu am cuvintele potrivite ca să îl descriu şi voi scrie doar câteva frânturi din amintirile pe care le am cu parintele Dumitru şi cu soţia lui, Mărioara. Ei mi-au iubit şi botezat fetiţa (care s-a născut în ziua în care părintele a primit primul titlu de „Doctor Honoris Causa „, la universitatea din Tesalonic), ei mi-au sprijinit şi iubit băiatul  şi voi rămâne veşnic recunoscătoare sorţii care m-a dus spre ei.
O să pară că încerc să mă laud, dat fiind că voi povesti doar despre cele trăite de mine.
Am fost la ei atunci când îmi era bine. Am fost la ei atunci când mi-a fost greu. Au avut mereu o vorbă de încurajare.
Am fost la ei atunci când le-a fost greu şi am fost atunci când le-a fost bine.
Am fost la ei de zile de Crăciun când mica garsonieră era plină de lume care stătea inclusiv în coridorul din faţa uşii. Toţi colindau şi pentru toţi avea părintele o vorbă bună, de mulţumire.
Am fost la ei atunci, după 90, când părintele Dumitru Stăniloae a fost propus ca academician. Nu a fost uşor pentru el să accepte. Veniseră unii de la GDS ca să-l convingă să  refuze titlul. Era nedumerit şi îndoit dacă aceia aveau dreptate. L-am încurajat să accepte numirea căci aceasta se datora valorii lui şi nu timpurilor şi politicii trecătoare. Am  fost chiar să-i plătesc cotizaţia de câteva ori şi mă bucur că nu a renunţat, deşi au apărut articole critice în o parte din presa vremii.
Am fost la ei atunci, în 84 cred, când au aflat că fata lor şi nepotul au rămas în Germania. Erau disperaţi şi m-a durut sufletul pentru ei. Au rămas răvăşiţi de gestul acesteia, motivat doar în parte. S-au simţit părăsiţi.
Erau primii cărora le cumpăram o juma de chil de căpşuni primăvara devreme şi mă laud (of) că le-am dus chiar ciorbă caldă (pentru ea, când era bolnavă) şi tocană de oaie (pentru el, de poftă) mergând  cu oalele în plasă, cu tramvaiul.
Am fost la ei atunci când părintele era necăjit că nu se mai găseau peniţe. El dăruia stilourile primite şi voia să scrie cu peniţa. Am reuşit să fac rost de câţiva pumni de peniţe de la o librarie sătească unde nu se vânduseră şi m-am bucurat de bucuria lui.
Am fost la ei când parintele scria. Nimic nu îl putea opri. Chiar dacă participa la discuţie, gândurile îi zburau tot la cele scrise. Ne vorbea doar despre ceea ce vrea să explice sau să dovedească şi abia de auzea răspunsurile noastre stupide.
Am fost la ei atunci când părintele avea probleme cu genele care îi intrau în ochi. Ca să poată continua să scrie îşi trăgea în sus pleoapele, lipindu-le  cu leucoplast. Îl admiram pentru voinţa lui, pentru puterea lui de muncă. Îl iubeam ca pe un sfânt.
Am fost la ei atunci când, uneori, erau bolnavi. După fiecare post pe care îl ţineau cu tărie şi în care mâncau cartofi cu un strop de ulei sau cu un pic de margarină mă chemau să le aduc un anume medicament, căci trecerea de la post la dulce le deranja un pic stomacul.
Am fost la ei atunci când au avut probleme cu primaria şi m-au rugat să le depun o cerere. Vezi aici: https://zorele.wordpress.com/2010/08/19/necazurile-parintelui-staniloae-lasat-aproape-singur-la-batranete/
Am fost la ei atunci când părintele ne-a cerut să îi facem o ştampilă cu numele lui pentru a putea înregistra multele cărţi valoroase din biblioteca lui ce trebuiau să fie donate după moartea lui. Am reuşit cu greu căci pe atunci nu se faceau ştampile pe toate drumurile.
Am fost la ei atunci când începuseră alţii să aibă grija gospodăriei lor. La început „fina”, apoi măicuţa Filoteia şi sora ei geamănă care acum sunt la o mănăstire de lângă Braşov.
Am fost la ei atunci când soţia lui a plecat din lumea asta şi încă îmi amintesc nefericirea şi deruta părintelui rămas singur.
Am fost la el ori de câte ori a fost internat. Întâi la Caritas înainte de 80 şi am fost fericită că am fost singura care a reuşit să intre (peste gard) şi să-l viziteze, apoi, cândva, la Elias, înainte de 96, unde l-am bucurat cu o felie de pepene, apoi la Fundeni ca o ultimă oprire pe lumea asta. I-am strâns mâna de rămas bun cu o zi inainte de despărţirea totală şi am încercat să-l încurajez şi să glumesc. A avut acelaşi zâmbet îngăduitor pe care l-am văzut deseori şi care nu ştiu sigur ce însemna. Poate îmi va explica cândva. Poate ne vom reîntâlni.

Iubirea de Dumnezeu, iubirea între oameni şi importanţa persoanei – acestea cred că sunt reperele vieţii şi credinţei părintelui Dumitru Stăniloae, considerat  cel mai mare teolog ortodox al secolului XX.

PS. Da. Băieţelul din poză e fiul meu. Cam prin 1975.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Documente, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Dumitru Stăniloae. Amintiri subiective.

  1. simplyeating zice:

    Foarte frumos entry. Frumoase erau vremurile de atunci cu toate problemele zilnice. Pacat ca am fost prea tanara si nu am invatat suficiente de la ei. Dumnezeu sa-i odihneasca.
    P.S. Tot tin minte ca le duceai lor primele capsuni si abia a doua zi ne luai noua 😛

    • vax-albina zice:

      Nu stiu de ce făceam asta. Nu puteam altfel? Nu aveam bani? In orice caz imi amintesc când ai venit de la şcoală şi ai zis că o colegă a adus o căpşună. Când am intrebat câti dintre voi aţi gustat-o ai zis că 13. Când am intrebat cum asta mi-ai zis că aţi lins-o pe rând. Pricepi acum cât de greu mi-a căzut răspunsul?

      • teologia1 zice:

        Stimata doamna. Se poate sa-mi lasati adresa Dvs. de email ? Vreau sa va scriu un mesaj referitor la Parintele Staniloae. Va multumesc anticipat.

        • vax-albina zice:

          Mesajul dumneavoastră poate fi afişat la comentarii. Mulţumesc pentru vizită.

          • teologia1 zice:

            Incerc sa realizez o monografie a Parintelui. As vrea sa va rog, daca aveti manuscrise, scrisori sau fotografii cu parintele sau amintiri prea putin sau deloc cunoscute, sa mi le puneti la dispozitie pentru a le reda. Am adunat ceva material din diverse arhive din tara si strainatate si cred ca Dvs. ma puteti ajuta sa conturez si mai bine imaginea marelui teolog.

            • vax-albina zice:

              Aprecierea mea pentru această iniţiativă. Voi incerca să mă gândesc cu ce vă pot ajuta. Totuşi, s-ar putea ca Lidia, fata lor, să fie impotriva dvs., ea încercând să controleze imaginea părintelui Stăniloae in spaţiul public. Mult succes.

        • vax-albina zice:

          Pentru că mi-aţi redeschis curiozitatea, am încercat să aflu amănunte despre alte rude, unele în viaţă. Părintele Stăniloae a avut 2 surori şi doi fraţi. Pe Reveca, Ilie, Gheorghe si pe Maria. Reveca a avut un fiu – Irimie (profesor de matematica) decedat acum 8 ani şi trei fete: Aurelia, Elena (gemene) şi Reveca, toate în viaţă. Aurelia s-a călugărit în 1952 primind numele de Filoteia. Ea, împreună cu sora geamănă, călugărită cu numele de Rafaela, au avut grijă de menajul părintelui Stăniloae în ultimii ani de viaţă ai acestuia. Reveca a făcut studii de matematică şi fizică. Sper să fie sănătoase cât mai mult, ele având în jur de 90 de ani, dar fiind agere şi cu o memorie de invidiat. Mă opresc aici, poate nu e nimeni interesat.

  2. Pingback: Părintele meu. Părintele Stăniloae. | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s