E o altă duminică din şir. Sunt încă sub efectul zugrăvitului recent şi lucrurile nu au revenit la locurile lor. La propriu şi la figurat.
Nu am avut liniştea potrivită să mai bâzâi pe aici, aşa că aberez puţin pe lângă Ada Milea (pe care o admir). Ea – sonor si eu – printre rânduri.
Ruginim cu toţii, se pare, in timp ce unii ronţăie „grădina”. Şi chiar dacă simţim că Ceauşescu nu a murit, trebuie să facem cumva ca să fie altfel.
Mulţumesc Ada Milea. „Aberaţiile” tale sunt sonore şi mă reprezintă. Aştept continuarea.
Anunțuri
Muzica asta chiar se potriveste cu vremea de afara. Gri si vantuita. Iti doresc un rest de duminica un pic mai la locul lui si o saptamana verde si asezata acolo unde i se cuvine.
Verdele apare repetat în postările de pe blogul tău. Mă bucur că nu ştii ce e rugina.
A, pai sa stii sa imi place si galbenul dar dupa verde si mov 😉
tare draga mi-e ada milea!
ai ascultat Quijote? http://fusaru.blogspot.ro/2011/02/de-ce-o-iubesc-pe-ada-milea-2.html
dar Nasul? http://fusaru.blogspot.ro/2011/02/de-ce-o-iubesc-pe-ada-milea-3.html