Cumva ca o reclamă. Rogojini.

În copilărie mi-am dorit tot felul de lucruri. De exemplu: tanti Binder croşeta mănuşi fine şi foarte fine. Albe, bej, negre. Scurte, treisferturi sau lungi. O admiram şi o urmăream cum croşetează pentru câţiva lei în plus.  Am crezut că voi purta mănuşi atunci când voi fi om mare. A trecut moda.
Voiam să-mi cumpăr acel material gri – antijeg pe care îl purtau săsoaicele la piaţă şi fetele tinere ca fustă, cu jupon alb, apretat, dedesubt. A trecut moda.
Îmi plăceau cârpele colorate de la magazinul de textile din apropiere. Acum sunt toate cu fire sintetice în ele. A trecut moda.
Îmi plăcea taiorul pepit al bunicii şi pălăria cu voaletă pe care o purta când mergeam în vizită la prietenele ei, pe vremea când toate femeile purtau basmale. A trecut moda.
Şi tot aşa… Doar la blugi nu am renunţat oricât de babă sunt şi oricâte mode vor trece. Mă definesc cumva pe mine şi generaţia mea. Sorry.
Să continuăm. Tânără fiind, cu bani puţini şi mobilă idem, mi-am dorit să amenajez holul casei în stil rustic, ca să nu spun – ţărănesc. Ştiţi doar că iubeam de la distanţă viaţa la ţară. Aveam ceva farfurii de Horezu şi de Comana şi îmi doream o rogojină pe perete. Umblam pe la mustării unde toamna găseai rogojini, mănunchiuri de papură şi, bineînţeles, pastramă de oaie pe dog de lemn (aici în muntenia cred că-i zice „fund de lemn”) cu must. Nu am reuşit să fac rost. Căutam şi la obor rogojini şi găseam uneori paporniţe. Degeaba.
Şi totuşi mi-am făcut damblaua. Am găsit recent pe internet rogojini de vânzare. Şi mi-am luat. Nu se potrivesc cu mocheta, cu husele de babetă de pe fotolii şi de pe canapele. Dar mi-am luat.
Cei care aveţi o căsuţă la ţară, cei care aveţi o pensiune rustică, le-aţi putea folosi.
Cei care aveţi pomişori de protejat pe timpul iernii, le-aţi putea folosi.
Cei care aveţi stupi, idem.
Cei cu solarii, la fel.
Cei cu pivniţe răcoroase sau cu prea mult beton în jurul piscinei le-aţi putea cumpăra.
Cei care, ca şi mine, s-au săturat de plastice şi de beton, le-aţi putea găsi o întrebuinţare.
Etc.
De ce trebuie să aşteptăm apocalipsa care ne va lăsa fără energie electrică pentru a ne întoarce la materialele tradiţionale, naturale şi benefice românului?
De ce să lăsăm meşteşugurile să piară?
Numele şi telefonul omului care face rogojini adevărate, cu război manual, cu urzeală răsucită din papură şi nu din naylon sau sârmă : ec. Gheorghe Cojocaru, 0744672414 sau 0727579797. Nu-l cunosc şi nu am nici un interes personal. Rogojina contează.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cumva ca o reclamă. Rogojini.

  1. Serenity zice:

    Din pacate moda basmalelor vad ca nu trece, e ceva ce tine de zona Balcanilor si adanc inradacinat. Manusile crosetate si voaletele s-au dus…. basmaua rezista :D.
    Nu stiu de ce spui „sorry” cand te referi la blugi; in general e bine sa porti ce-ti pica bine, si la propriu si la figurat. Si de fapt fa ce vrei, cum si cand vrei, cu conditia sa nu-i deranjezi pe altii. Asta e important. Si bine ai facut ca ti-ai luat rogojina, sunt sigura ca te-ai simtit bine cel putin in ziua aia. Bravo.

    P.S. Acuma ca ai rogojina noua, poate mai pui si tu o muzica/ un clip interesant in week-end, ok ? 😉

  2. gigi zice:

    superbe conrera un aer recorfontanto727579797

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s