Pe vremea mea. Colecţiile.

M-am uitat ieri la o emisiune despre colectomani, adică despre cei care strâng mai mult decât e cazul. Nu-mi pot imagina să existe oameni care să trăiască sufocaţi de lucruri. Nu reuşesc să cred cele prezentate. Şi totuşi…
Eu sunt din acele vremuri când oamenii colecţionau chestii ca să-şi amintească peste timp. Timbre, şerveţele, monede, vederi, poze cu actori, discuri, farfurii, icoane, cărţi, pipe, brichete sau cutii de chibrituri, doze de sucuri sau bere.  Aveam o preocupare. Ne mândream şi ne lăudam cu cele strânse. Schimbam dubluri şi invidiam puţin pe cei care ne depăşeau prin colecţiile lor.Nu aveai posibilitatea de a ţine minte decât strângând obiectele respective. Nu erau medii de memorare digitală a chestiilor care îţi plăceau.
Acum: fotografiezi obiectul, îi treci poza în folderul de amintiri şi îl poţi arunca pentru a lua altul, mai fiţos. Nu te mai ataşezi de nimic. În societatea nebună de azi a strânge a devenit o vină. O boală.
Eu rezist. Am o colecţie de doar 5 caleidoscoape, diferite ca principiu, dar superbe, îmi fac o colecţie de globuri cu zapadă şi am primit o mulţime, nu arunc şi nu vând timbrele strânse căci am pierdut cheia la dulăpaşul cu clasoare şi vederi.

Şi ce-i mai important: colecţia de păreţare se tot măreşte. Azi adaug doar ultimele 3 luate de Anca de la un talcioc din Sibiu (deşi multe nu le-am afişat încă). Pentru noii vizitatori celelalte păreţare sunt aici şi aici.

PS. Cum gospodina care a cusut păreţarul românesc nu a avut aţă destulă şi a folosit din cea galbenă care nu se vede prea clar (iar desktopul cu photoshop e inaccesibil), vă spun eu textul scris:
Doi ochii negri şi două slele
Sunt lumina vieţi mele
E singura cusătură din colecţie care are greşeli de ortografie.
Nici păreţarele nu mai sunt ce-au fost! 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Colectii, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Pe vremea mea. Colecţiile.

  1. abisurile zice:

    Ce de obicei minunat! Mi-ai adus aminte de colectiile mele : servetele si timbre. Cu pasiune dom’le ! Ce vremuri frumoase ! Ma intreb daca lumea mai colectioneaza azi ceva ? In afara de vise pierdute si amintiri ?

    • vax-albina zice:

      Nu-mi vorbi de șervețele că iar îmi amintesc cum mi-a micșorat mama colecția că-i veneau musafiri și nu se găseau șervețele. Fiecare șervețel avea alt model și a fost „apreciat” inainte de a fi folosit…
      Fii optimistă. Avem amintiri!

      • abisurile zice:

        Ha, ha , ha, eu am avut nororc cu un prieten al mamei care lucra la fabrica de hartie din oras (da, pe atunci exista o fabrica de hartie in oras) care mi-a adus cadou un „servetar” (nu stiu exact cum ii zice, un fel de carte de servetele lipite intre ele) de care nu avea voie sa se atinga nimeni. cand nu erau servetele (si asta era des) le spuneam sa ia hartie igienica (care pe vremea ai era tare ca piatra ).

  2. Serenity zice:

    Cum adica globuri cu zapada ? Adica sa fie pictate cu peisaj cu zapada sau sa aiba lipit pe ele praful ala fin, argintiu, ca zapada ?

    Vederi din toata lumea, poze cu actori, surprize de la guma de mestecat, timbre, servetele si ceva pachete de chibrituri, din acelea plic, am avut si eu. Si pachete de tigari. Si insectar si ierbar, daca se pot considera si ele colectii. Azi nu mai exista nimic, le-am dat treptat nu-mi mai amitesc cui…. rau am facut.

    • vax-albina zice:

      Ai o părere prea bună despre mine. Globurile mele sunt kitsch. La fel sunt şi păreţarele faţă de autenticele cusături româneşti. Un fel de manele cusute cu text explicit. Brrr…Şi totuşi îşi au farmecul lor.

      • Serenity zice:

        Te intrebam ca sa ma gandesc daca facem un troc, eu cu glob tu cu stii-tu-ce… 🙂
        Si da, am o parere buna dar nu pentru colectii, ci in general. Atat cat am putut sa-mi dai seama legat de persoana ta ca om, in mediul virtual limitat si lunecos. 🙂

  3. albescu zice:

    Nu inteleg ce se petrece aici! Poate gresesc dar nu vreau sa supar pe nimeni. Caci daca nu intelegi, e numai vina ta! Eu am avut din partea parintilor (ambii invatatori la tara intr-o prima perioada) un album care cuprindea cele mai diverse cusaturi (din ie) din Marginimea Sibiului. O comoara! O minunatie de lucruri in alb si negru inventate de traditia populara. Erau inventariate cu dragoste de la cele mai simple la cele mai complicate custaturi ardelenesti. Intr-o logica binara minunata! Sigur, puteam sa le contemplu, mi-erau dragi pentru ca imi aminteau de parintii mei cand erau tineri. Si ce am facut! Le-am donat la o scoala cu speranta ca ar putea fi model pentru elevele care urmau acea scoala. Am gresit?

    • vax-albina zice:

      Nici eu nu inteleg. Albumul tau era cu poze si modele de cusaturi sau avea obiectele cusute?
      Oricum, aici e colectia mea de cusaturi mai de mahala (pe trei postari). Pentru amuzament si eventual pentru un muzeu de etnologie.
      Felicitari pentru gest. Numele scolii e o recunoastere a valorii parintilor tai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s