Fără politică. Răsfoindu-l pe Alphonse Allais

Iar recitesc. Aşa am rezistat pe vremuri. Citeam. Toţi îmi spuneau că citesc prea mult şi să mai ies din cărţi. Abia acum îmi dau seama ce voiau să spună. Prea târziu. Nu mă pricep la afaceri. Dar dacă reuşesc să vă fac să vă placă sau să vă intereseze o carte care nu a reapărut după 89, nu a fost totul în zadar. Apăreau atunci cărţi excepţionale şi traducerile erau asemenea. Vezi poza. Autorul a murit în 1905, dar ideile au rămas chiar dacă forma în care au fost scrise este una glumeaţă.
Dificultăţile sunt  urmatoarele:
1. sunt multe texte care îmi plac şi nu prea ştiu ce să selectez.
2. cei fără simţul umorului se vor supăra.
3. nu am limbajul adecvat analizei corecte. Când am terminat liceul aveam de ales (după opinia profesorilor respectivi) între a urma filologia şi a continua şirul de învăţători şi de profesori ai familiei şi în a urma matematica. M-am gândit atunci că pot citi şi fără facultate de profil, dar la matematică am nevoie de ajutor. Aşa că acum nu am cuvintele potrivite unor comentarii inteligente. Mă bazez pe voi şi vă prezint ceva texte.
Apel catre savanţii din toate ţările: Când Dumnezeu tatăl – băgă de seamă că Adam şi Eva, în ciuda interdicţiei categorice au dat iama într-o anumită livadă, vazu negru inaintea ochilor (toţi horticultorii vor înţelege acest sentiment).”
M-am gândit să vă transcriu începutul.
Acum să vă amintesc ceea ce ştiţi deja despre cum i-a pedepsit cel Atotputernic pe cei doi. Pe el cu munca şi pe ea cu durerile.
Şi să transcriu continuarea:
Încolăcit în jurul trunchiului unui gaultheria procubens de toată frumuseţea, şarpele, perfidul şarpe, adevăratul vinovat în toată afacerea asta, şarpele într-un cuvânt, dădea frâu liber prea puţin generoasei sale firi.
Râdea literalmente cu lacrimi!
Stăpânul Universului a simţit cum i se urcă sângele la cap:
-Ah, tu eşti, lighioană scârboasă!
Şi, dacă e să dăm crezare, Creatorul n-a şovăit să-i dea şarpelui şi tuturor urmaşilor săi, în vecii vecilor, această pedeapsă exemplară: se va târâ!
Se va târâ!
Şi într-adevăr – toţi naturaliştii sunt gata să v-o spună – şarpele nu cunoaşte alt mijloc de locomoţie …
…Totuşi un amănunt ne pune pe gânduri.
Că şarpele se târăşte e un fenomen incontestabil.
Dar, inainte de păcatul origeneral (sic) ce procedeu folosea oare ticălosul ca să se deplaseze dintr-un loc în altul?
Lipsit fiind de picioare, nu mergea.
Fără aripi cum ar fi putut zbura?
Atunci cum?
Şi aici am vrut să ajung.”
…”
Ştiu. Cei care cred in cuvintele Bibliei se vor supăra. Credeţi-mă însă că Dumnezeul lui Alphonse Allais apare des în scrierile lui şi nu e indiferent ci e blând şi binevoitor (admiţând chiar la o discuţie că El nu există)
Găsim in schiţe  tot felul de idei năstruşnice pentru anii 1900. Unele au fost puse in practică, altele ca topirea gheţii de la poli se întămplă fără să vrem şi fără a folosi, cum sugererează A.A.,  carbonatul de calciu care prin topire, încălzire şi explozie să aibă efectul de mai sus. Mai propunea el ca furtunile de pe mare să fie oprite cu ulei sau cu lac, ca oraşele sa fie luminate de ochi de tigru, ca in loc de incinerare şi înhumare să fie folosită uscarea corpurilor în cuptoare speciale dat fiind că peste 70 % din corp e doar apă, ca reclamele de pe marginea căii ferate să fie înlocuite cu garduri lungi care să conţină romane scrise pe un rând de-a lungul liniei.
Dar câte nu scria. Unui ipohondru băutor de sifon, pentru a nu se îmbolnăvi, îi sugera să fiarbă sifonul, să-l pună apoi în curent ca să răcească microbii rămaşi în viaţă şi să-l bea doar după aceea.
Nu v-am convins încă? Să vă mai transcriu un fragment.
O operă de binefacere:…Doamna Patan de Rouspetance pătrunse în voluptoasa bombonieră care-mi slujeşte drept salon.
E o femeie încântătoare, de-o supremă educaţie, şi ştiind admirabil de glumă, ceea ce nu strică.
– Domnule, începu ea după o scurtă tăcere şi o uşoară tulburare perfect scuzabilă, sunt delegată de către doamnele din ‘Societatea pentru colectarea beţelor de chibrit folosite’ să implor de la dumneavoastră publicitatea pe care sunteţi singur în măsură s-o faceţi intreprinderii noastre. […]
– Iată scopul societăţii noastre, continuă doamna. Dar, mai întâi, vă ocupaţi de statistică?
– Sunt unul din maeştrii ei necontestaţi.
– Atunci nu se poate să nu ştiţi că fiecare francez produce în medie, pe zi, un gram de beţe de chibrit arse, ceea ce face, groso modo, pentru toată Franţa, 34 000 000 grame, adică 34 000 kilograme lemne pe zi irosite pentru toată lumea. Ne-am băgat în cap, scumpe maestre, să recoltăm toate aceste deşeuri şi să le folosim pentru încălzirea familiilor nevoiaşe. Şi cu 34000 kilograme de lemne pe zi ştiţi câte familii se pot încălzi?
–  N-am facut niciodată experienţa.
– Se pot incălzi 3400, socotind, bineînţeles, 10 kilograme de familie, cantitate arhisuficientă pentru nişte persoane active.
– Care între mese bat din picioare!
– Şi asta nu-i tot. V-aţi gândit vreodată la tot lemnul irosit prin ascuţirea creioanelor?”
etc. etc. Aşa-i că vă place ideea de la 1900? Şi statistica?
Gata. Mă opresc. Nu înainte de a scrie că nu sunt singura ciudată (mi s-a spus să nu folosesc aşa des cuvântul ‘fraieră’). Am găsit pe YouTube câteva lecturi din scrierile lui A.A.
Cel mai grozav videoclip, esenţa de Alphonse Allais vi-l semnalez. Durează doar un minut să-l vizualizaţi.
Se cheamă „Marş funebru compus pentru funerariile unui om surd.”
Pentru cei grăbiţi, care nu au timp să citească, videoclipul e suficient.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Politică de baltă, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Fără politică. Răsfoindu-l pe Alphonse Allais

  1. Serenity zice:

    Ma crezi daca iti spun ca acum cateva zile mi-am amintit de cartea asta si am cautat-o, s-o recitesc, sa ma binedispun ? Am ajuns la „Sfarsitul unei colectii”, cu morala ei cu tot :)))).
    Hm…. incep sa cred ca cei care frecventeaza acelasi blog devin telepatici…. mai stii ? 🙂

  2. abisurile zice:

    „M-am gândit atunci că pot citi şi fără facultate de profil, dar la matematică am nevoie de ajutor.” Excelent spun , nici ca nu puteam sintetiza mai bine argumentul alegerii la momentul x. Acum ceva vreme.

    • vax-albina zice:

      Eu doar citesc şi încerc să reproduc cele trăite. Tu chiar scrii excelent. Plin de metaforă. Şi ne laşi să ne imaginăm – pe fiecare – după puteri.

      • abisurile zice:

        Imi plac enorm zicerile „finute” , m-am delectat teribil citind citatele si analizele. Uneori ma gandesc ca ar trebui sa ne oprim nitel din nebunia noastra si sa ascultam ce s-a exprimat deja, odata. Dar asta este o chestie utopica, omul are nevoie sa dovedeasca ca nu exista degeaba si o dovedeste cum stie el mai bine , incalcind .

  3. albescu zice:

    Asta imi aminteste de grandioasele proiecte gandite in comun in timpul sesiunilor de examene cand eram exasperati de banalitatea unor teoreme sau axiome. Daca imi aduc bine aminte am proiectat un metrou eficient care functiona datorita faptului ca intre statii traiectoria era parabolica. Metroul cobora si apoi se urca la urmatoarea statie fara energie!!!!. Bine, bine dar frecarea, veti spune nu-i permitea sa urce pana la cota initiala. Aici intervenea geniul colectiv al unor studenti exasperati de analiza matematica. Fiecare calator cumpara dupa ce trecea pe un cantar, un bilet care era de fapt un saculet proportional cu greutatea sa pe care era obligat sa il arunce cand ajungea la adancimea maxima. (NB Am calculat cu precizie care era coeficientul din greutate al biletului) O alta varianta de metrou era aceea care circula pe malul Dambovitei. Metroul era deschis spre Dambovita si era dotat cu vasle. Cei care acceptau sa vasleasca erau scutiti de taxa. Adevarul e ca alta era Romania de astazi daca se implementau toate proiectele noastre revolutionare imaqinate in sesiuni pe care din pacate in mare parte le-am uitat.
    O alta inovatie revolutionara a fost proiectul unei sonerii fara energie electrica. El consta intr-un buton de sonerie care se monteaza la orice usa de intrare in apartament cu mentiunea ca nu este conectat la nici un fir electric!!!!! Are insa o mica modificare in sensul ca butonul este gaurit fin in centrul si este montat un ac ascutit in dosul sau, astfel incat cand cineva apasa pe buton acul cu pricina ii patrunde in deget. In mod normal, acesta urla de durere ceea ce da de stire proprietarului ca cineva il cauta. Iata deci, fara nici un strop de energie electrica, cum un simplu buton isi realizeaza menirea de a anunta ca cineva doreste sa fie primit fara sa consume nimic din aceasta pretioasa energie otinuta din arderea padurilor noiastre seculare.
    Din nefericire, adevarul e ca lumea nicioadata nu a fost in stare sa inteleaga si sa accepta proiectele indraznete, cu adevarat revolutionare.

  4. albescu zice:

    Imi cer scuze ca mai intervin, dar am citit undeva, am uitat ca nu mi-am luat portia de tanakan astazi, ca sarpele inainte de blestem avea un sistem extraordinar de deplasare. Prin forta concentratiei privirii (pe care sarpele o mai are partial si astazi dupa blestem deoarece se pare ca hipnotizeaza anumite animale) reusea sa creeze gauri de vieme pe care le programa astfel incat intrand in ele putea sa se deplaseze fara efort fie la cativa metri fie la ani lumina departare. Mobilitatea lui era absolut inimaginabila. Deabia in posesia acestor informatii va puteti da seama asupra cumplitului blestem abatut asupra sarpelui. Sa te poti deplasa instantaneu, fara efort la distante inimaginabile si apoi sa te tarasti, iata adevarata pedeapsa pe care prietenul meu Alfons nu o putea sti pentru ca nu s-a documentat corespunzator…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s