Scrisoare de la Corina, altă fraieră.

Draga mea,
Iarta-mi intirzierea sa raspund la emailul tau din 5 Iulie, si la telefon (ca nu am numarul tau) cu atat mai mult cu cat a fost o mare bucurie pentru mine dupa o zi si noapte de bombe = artificii lansate de 4 Iulie = sarbatoarea nationala a acestui popor infantil (doar copii se bucura de pocnete si sclipici). Am simtit fiecare artificiu ca una dintre atatea bombe lansate peste tot in lumea asta…
Intii sa-ti spun care e parerea astora de aici si cu aceasta ocazie si ceva despre cum am ajuns si ce am gasit aici, si apoi ideile mele de ce se intimpla acasa.

Dupa alegerea lui I-escu, ne-am zis, doamne iarta-i pe cei ce „vor schimbare dar sa nu se schimbe nimic” si fiind deja la 43, respectiv 50 de ani, n-am mai avut timp de asteptat si sperat asa ca ne-am luat lumea in cap. Eram atunci in 1990 la ….
Asadar, dupa alegerile hotaritoare am luat „Greuhound-ul” si dupa 4 zile si 3 nopti am ajuns, cit de departe am putut, in California, ca mai departe nici nu se putea decat in China ori Siberia.
Cand eram intrebata, din cauza accentului de unde santem, raspundeam cu mandrie din Romania, si invariabil exclamau: „Ahaa, Nadia Comaneci (cu o singura exceptie, un om de stiinta la NASA, care a zis,ca stie unde-i Romania, ca doar a bombardat Ploiestul).
Dupa realeregerea lui I-escu a 2-a oara, la acceasi intrebare raspundeam rusinata, sint din Transilvania, iar reactia era: Ahaha, tzara lui Dracula!
Ca urmare, am tras concluzia ca Sportul la TV si Hollywood-ul sint sursa de informare a americanilor si cam asta-i tot ce-i intereseaza si cam asta e tot ce stiu din lumea asta mare.
ADICA NIMIC NU SE VEDE DE AICI, IAR PRESA AJUTA SA NU SE VADA

Acestea fiind spuse, cind in 6 Iulie, !hocus-pocus! au aparut in press(titute) 2 stiri (nu una) despre Romania (pe care le reproduc exact mai jos, in italic), un Clopotzel de Alarma mi-a sunat: Care-i interesul ce le poarta fesul? Ca vulturul Plesuv de pe Stema cand se uita jos vede doar Hoitul!!! = Alta baza militara ca-n Croatia? Ori ce? O sa vedem…

„Romania president impeached amid EU, US concern
Published July 06, 2012
Associated Press

BUCHAREST, Romania –  Romanian lawmakers impeached President Traian Basescu in an overwhelming vote Friday, paving the way for a national referendum that could see the divisive and increasingly unpopular leader ousted from the powerful position he’s held for eight years.
The vote of 256-114 in parliament came as Basescu and Prime Minister Victor Ponta
have engaged in a bitter power struggle in the eastern European country of 19 million, which emerged from communism in 1989. The machinations, especially attempts to sideline the judiciary, have led the United States and the European Union to issue statements of concern about Romania’s democracy.
Basescu’s opponents accused him of overstepping his authority by meddling with the
prime minister’s office and trying to influence judicial affairs. The 60-year-old former ship captain also was accused of making racist remarks about Gypsies and disabled people.”
E de ras, daca n-ar fi de plans: cine vorbeste de „impeached”? Astia n-au fost in stare s-o faca cu Bush, un tufis analfabet ales si reales (8 ani), autor de Genocid, distrugeri de civilizatii, si mascate razboaie nucleare.
Nu vad „elefantul din mijlocul camerei?” – e o vorba pe aici –
Caruia i-a urmat unul „democrat” cu care nimic nu s-a schimbat, ba chiar mai rau, caci s-au legalizat asasinatul politic cu droni.
Cat despre a 2-a stire, referitoar la 15.000 frauda electorala a lui Nastase, pe care nu merita s-o citez, cine vorbeste? Caci la recentul „fundraisingul electoral la San Francisco, pentru realegerea lui Obama, un tacim la masa doar  $15.000.
Asa ca tziganul invinuit de frauda electorala (a doua stire), care s-a „sinucis” e un bebelus. Poate de aia n-a putut sa faca o treaba ca lumea, adica sa se impuste la cap. (cred ca ai citit Gabriel Liiceanu despre Adrian Nastase)
Cat despre justitie, ce sa mai zic, ca se vede cu ochiul liber: de la 1 milion in sus, ea nu mai exista nici pentru ucigasi si nici n-a fost vreodata – totul e pe bani! Mijloacele nu conteaza ci banii.
Acum ce cred eu si tare ma doare:
Tzara mea frumoasa si bogata, cu oamenii buni si de suflet pe care i-am cunoscut A CAZUT DIN LAC IN PUTZ (ca si mine de altfel).
Din feudalism tarziu, a zburat o noapte lunga de 50 de ani si s-a trezit gata colonizata de Imperiile lumii.
TRIBUTUL:
– Cei 3 mil. de romani cu cap, risipitzi in toata lumea ca mana de lucru ieftina si calificata (diferenta dinre 22 mil in 1990 si 19 mil. 2011)
– Distrugerea ori Privatizarea mijloacelor de productie (create de munca parintilor nostri in cei 50 de ani si care de bine de rau a facut  ca tzara sa nu aiba datorii si sa manince lapte natural si paine nemodificata genetic) pentru crearea unei pietze de desfacere a junk-ului capitalist. Culmea, facuta de cei alesi cu lozinca „Noi nu ne vindem tzara”
– Pamintul nelucrat (ca nici nu au cu ce, ca fabrica „Tractorul” din Brasov imediat dupa revolutie=involutie a fost demontata si pusa in pivnita ori pod – o stiu de la oameni care au fost acolo si au vazut -)
– Groapa de gunoi a „tzarilor dezvoltate” prin contaminarea mediului si a apelor cu deseuri toxice ori  radioactive.
– Concesionarea pe nimic, a zacamintelor naturale (Rosia Montana metale rare, gazul metan din Ardeal etc) unor firme dubioase ori de-a dreptul nefaste(Chevron).
– Inrobirea tzarii – prin datoria externa – si a locuitorilor ei – prin imprumuri frauduloase si imorale („compund interest”) de catre bancile internationale. Ce sa-i faci daca lumea nu mai stire cresterea quadratica!
Si inchei lista (neterminata) cu ceea ce putea fi chiar inceputul:
– Distrugerea unui bun sistem de educatie si invatamint, a unei culturi si intelepciuni care au facut posibile toate napastele de mai sus, si care au ca scop sa faca din oameni, „zombi”.
Sarpele care-si mininca coada…dar nu in spirala, ci pe loc.
Din Serbi (care macar pastrau 1/3) am devenit Sclavii (care nu mai au nimic) Imperiului Bestiei de la Apus.
Daca-mi spuneai la tinerete, ce vad acum la batinete, ti-as fi ris in nas.
Asadar, am trait degeaba, ca nimic bun n-am aflat.
Iarta-ma daca te-am intristat, si daca vesti bune nu ti-am dat…
Dar macar am idee de ce si cum si prin cine s-a ajuns aici, desi nu mai fososeste la nimic. Ramine pentru data viitoare daca mai vrei politica. Eu una fac politica si „activez” adica mai ies pe strada cu alti visatori, sa nu fie sigurii fraieri care mai spera ceva.
Cu mult drag si dor, cu buchet de flori pentru scumpa prietena din studentie (frumoasele vremuri).
Corina, alta Fraiera

PS. V-am mai povestit despre Corina în alte postări. Ne-am regăsit recent. Scrisoarea e primită azi, 18 august, e completă şi e pusă cu copy/paste. Florile idem. Am şters doar locul în care a muncit după 1989, până îmi va da acordul. Aveţi întrebări pentru ea?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Scrisoare de la Corina, altă fraieră.

  1. Dan zice:

    Ce mai speră? (Atunci când „iese pe strada cu alti visatori”.)

    • vax-albina zice:

      Nimc nu a fost aranjat anterior. Nici macar semnatura. Astept si eu sa afle Corina ca i-am postat scrisoarea pe blog si sa raspunda personal (sau sa ma puna sa sterg)

  2. dongabone zice:

    @ Corina: nu am inteles decat ca traiesti in sanul bestiei de la Apus. Poate vrei sa nuantezi un pic cele spuse mai sus. In rest, amestecatura… Iti stau la dispozitie pentru orice fel de confruntare de idei 🙂

  3. simplyeating zice:

    Faza e ca in clipa cand ai iesit din in Romania, ai trait o perioada printre oameni normal, iti dai seama ce mizerie ai lasat in urma. Si nu te bucuri, ci te doare sufletul, te deprima, faptul ca suntem un neam de condamnati. Iar ptr majoritatea dintre noi, familia ramane in ceea ce straini numesc „shit hole”.

  4. Un adevăr amar străbate scrisoarea Corinei. Ii dau dreptate şi mă cutremur. Din păcate banul guvernează hidos lumea: câteva creiere îngheţate o conduc spre infern…

  5. arakelian zice:

    eu admir ca au auzit unii de Romania. Pana la urma, e o tara mica, o putem compara cu judetul Texas. De Transilvania – avem pretentii prea mari, are o suprafata comparabila cu rezervatia naturala din Utah ( 90% din romani nici nu stiu cine e Utah).

    Tributul pomenit e real. Exista. De sute de ani Romania plateste acest tribut. Si cu mine in tara, si cu mine plecata din tara. Da, am iesit nu de mult din sclavia feudalismului, am evoluat pana la nivelul propagandei si dictaturii spalarii de creiere….
    CItind insa in istorie, am vazut ca multe alte tari au platit acest tribut. Si multe alte popoare, inclusiv cel american.

    Nu suntem cu mult diferiti de celelalte popoare. Doar suntem putin in urma. Din pacate singurul mare defect romanesc este ca nu suntem suficient de uniti, si nici nu invatam din greselile celorlalti. Ca doar nu e greu – acum avem acces la informatie.

    • vax-albina zice:

      Iar a pierit Corina în ceaţă. I-aş cere nişte actualizări ale situaţiei de pe-acolo.

      • arakelian zice:

        si eu sunt curioasa, de replica ei, dupa 1 an.

        • vax-albina zice:

          Tocmai am primit un mail de la ea (ptiu, ptiu să n-o deochi). Cu un banc. Fiecare pricepe ce vrea.
          „Ion din Apahida mere sa-l viziteze pe Gheo, in America.
          Gheo il plimba, il omeneste si, cand sa se intoarca Ion in Romania, ii zice: „Ma, Ioane, ma…ramai tu aice, ma. Unde meri inapoi, in saracia ceea? Aice om fi amandoi, ne-om gasi doua fete faine…”. D’apoi Ion nu si nu, ca doara nu-si lasa el Apahida si Clujul drag pentru un pumn de dolari.
          Dupa o vreme, Gheo primeste o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflandu-se desenate trei oi si-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus.
          Amu se scarpina Gheo in cap: „Tulai, ca Ion aista e si analfabet…da’ ce-o vrut numa’ oare sa zica?!”
          Se tot uita, se tot uita, mai intreaba printre romani…nimeni nu-l desluseste. Intr-un bun ceas, cineva ii spune: „Mai, Gheo, asa lucru complicat numa’ Rabi din New York a sti sa-ti dezlege, ca el o fost plecat din Romania, ma!”
          Ajunge Gheo si la rabi…rabi se uita la scrisoare…apoi zice: „Gheo, daca nu stiu toata povestea, nu pot sa te luminez”.
          Gheo ii tot povesteste ce si cum a fost, apoi rabi brusc se inveseleste si-i spune: „A, pai atunci e limpede, zice asa: „oi, oi, oi…ce bou am fost ca m-am intors!”

  6. Pingback: Despre Corina si despre prietenie. | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s