Căldură mare, monşer. Pro TVR.

Căldură mare. Poate asta e scuza isteriilor recente.
OUG pentru trecerea ICR sub controlul parlamentului. Şi? Care-i problema? Pleacă Patapievici de bună voie sau de ne voie? Şi? Care-i problema? Acolo sunt oameni pregătiţi care vor continua activităţile, cele legale. Deci? Unde erau papioanele atunci când se închideau spitale?
Va fi suspendat Băsescu mai uşor? Şi? Oricum nu are peste 10% simpatizanţi dintre votanţi deci şi mai puţini referitor la numărul românilor. Îl aud chiar acum vorbind cu un şef  FMI şi afirmând că nu a trecut criza. Păi ce a făcut Boc? Nu ne-a scos din ea? E amnezic? E doar disperat? Il doare-n paişpe de noi şi se bucură de criza noastră, nu a lor?
Toate trec. Vor veni şefi mai buni, hai să fim optimişti. Nimeni nu e legat de scaun. Rutina nu e productivă.
Ce vreau să adaug. Scandalul prin care se recomandă ca TVR să fie desfiinţată şi reînfiinţată mi se pare absurd, marca Basescu. Un bun manager şi un bun contabil ar putea reuşi controlul bugetelor. Profesioniştii există şi trebuie să continue.
Mie îmi plac emisiunile TVR. Sunt reportaje de substanţă, sunt discuţii de calitate şi invitaţi recunoscuţi, sunt documentare cu imagini superbe şi oameni deosebiţi. E o televiziune a profesionistilor. Nu vezi benzi galbene cu „Breaking news” la fiecare juma’ de oră şi alte benzi colorate cu tot felul de mesaje. Nu asişti la emisiuni construite pe ultima catastrofă ivită cu invitaţi telefonici care să dea cu presupusul. Nu vezi fufe. Nu vezi reclame care să întrerupă firul discuţiilor sau al filmelor. Singurul defect îmi aparţine: nu am simţul ceasului zilnic şi pierd unele emisiuni.
Îmi plac emisiunile Eugeniei Vodă şi cea a lui Moise Guran.
Îmi plac reportajele din viaţa de la ţară cu oameni care muncesc din greu şi reuşesc să producă.
Îmi plac emisiunile în germană şi în maghiară unde apar personaje şi locuri absolut deosebite.
Îmi place TVR3 cu invitaţi din comunităţile locale.
Îmi plac emisiunile TVR Cultural, concertele şi filmele prezentate (deşi îmi amintesc doar „L’ours” pe care mi l-am şi adus să-l revăd cândva).
Îmi place Jamie Oliver şi exuberanţa lui la divertisment.
Îmi place pelerinul Cristian de la Universul Credinţei.
Îmi plac reluările scenetelor şi emisiunilor de varietăţi de pe vremea mea.
Îmi place Paşaport de România.  Nu am găsit emisiunile pe site-ul TVR ci doar o prezentare aici: http://www.tvr.ro/articol_2012.php?id=112568 Uit deseori să mut pe TVR2 atunci când sunt episoade noi, dar ideea e bună. Cam multă ţuică pentru candidaţi, prea multă, dar îmi place să urmăresc reacţiile străinilor atunci când descoperă peisaje minunate şi oameni apăruţi din trecut şi care încă rezistă pe locurile astea cu meseriile lor cu tot. Îmi plac uneori încurcăturile de înţeles ale celor două limbi: engleza şi româna. Ca producator eu aş căuta cuvinte care se pronunţă asemănător, dar care au înţelesuri diferite şi aş ruga sa fie cumva folosite pentru a urmări reacţia celuilalt. Într-o emisiune, de exemplu, un candidat era pus să călărească şi a întrebat gazda despre cal:  „it’s a boy?”. I s-a răspuns că nu e bou. Sau, într-un episod recent unui candidat i se arăta un „beci”, dar el a înţeles „bitch” şi a căscat ochii mari.
Fleacurile astea îmi amintesc mereu de un fragment din Topârceanu, bazat tot pe o traducere deformată: Citez:
„Pe marginea gropii s-a oprit într-un rînd un ciasovoi, sprijinit în puşcă şi, de partea cealaltă, un român cu mîinile la spate. Ca omul cînd n-are ce face, se uitau amîndoi la acel şoarece înecat.
– mişca, zise bulgarul pe limba lui, aratînd cu capul spre fundul gropii.
– mişcă, moaşă-ta pe gheaţă! i-a raspuns românul, plictisit. Tu nu vezi că-i mort?
… Bulgarii au şi unele cuvinte care se potrivesc la sunet aidoma cu ale noastre – atîta doar ca au alt înţeles. Astfel cuvîntul ‘mişca’ din limba lor înseamnă la noi ‘şoarece’ „

M-am răcorit un pic spunând lucruri comune. Vă las şi pe voi să vă răcoriţi.

Morala:  Vara nu-i ca iarna!

P.S. Recunosc că e o postare de babă care are răbdare să privească, nu doar stă să zapeze canale  TV.  Care nu e dependentă de twitter şi de mesaje scurte.
Trebuie însă să adaug ca să-mi amintesc contextul zilei atunci când mă va lovi scleroza:
1. l-am văzut la mitingul pro ICR pe „civilul” MRU cum manifesta cu papion, declara oarece chestii şi era păzit de un spp-ist cu cravată. Curaj, neicuşorule, te pui?
2. la ICR încă nu s-au pus bariere. La universitate s-au pus grilaje peste tot. Bordurile sunt depăşite şi prietenii primarului au alt gen de firme. Bravos, bucureşteni. Aveţi ce aţi votat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s