Hai să vă povestesc cum decurge o zi de-a mea. Dimineaţa tuşesc, tuşesc, tuşesc. Elimin gudroanele strânse. Apoi: fumez, fumez, fumez. Hrănesc căţeii şi pisicile, citesc presa online, citesc bloguri şi las articolele serioase pentru mai târziu.
Acum, abia aştept să se faca 21 aprilie ca să fie luna nouă şi să pot pune seminţele de zorele care dau poza şi titlul blogului (toate plantele cresc mult mai bine când luna e în creştere). Muşcatele îşi revin după iarna grea. Răsadurile de roşii din seminţe strânse anul trecut merg bine, ptiu, ptiu, să nu le deochi. Pentru balcon. Anul trecut am storcoşit o roşie cherry şi am pus răsadurile care au crescut înalte, aproape de 3 metri. Am strans 70 de roşii din câteva răsaduri. E pe undeva o postare şi o poză. Acum am roşii normale. Româneşti şi olandeze. Vom vedea care rezistă. Vom vedea ce va fi.
Şi cum aveam în bucătărie un busuioc uscat am zis să aflu ceva chestii despre cum se plantează seminţele de busuioc. De aici: http://www.wikihow.com/Grow-Basil-from-Seed)
am apelat la traducerea Google şi am aflat „Cum să creasca Vasile din seminte de”
„Vasile are multe varietati. Este usor sa creasca, si transforma mese obisnuite in comori culinare! … Vasile miroase asa de bine, infloreste si are astfel de atractive pentru o planta, ca acesta este, de asemenea, cultivate în gradini de flori ca decor. ” etc…
Asa că l-am semănat pe Vasile. Sper sa trăiască şi să crească. Nu e o critică la adresa google, e doar o constatare amuzată.
O zi normală. L-am semănat pe Vasile.
Acest articol a fost publicat în Aiureli, balcon, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
Jurnal de fraieră 
Shi, shi mai fashi Vasili?
Ia de vezi. Vasile şi prietena lui de-mentă pe scaun, ca la fotograf.
Iată şi dovada că miroase grozav de bine.
La primavara o sa-l seman si eu pe Vasile si am retinut si experimentul reusit cu rosiile cherry… pare o miscare aducatoare de satisfactii mici, dar importante. Si gradinaritul ca actiune face bine si la psihic… very good !
Frumos!!! va prinde jocul de-a taranca :).
Aș fi vrut să pot fi țărancă adevărată. (Nu din cele fugite la oraș, deși le înțeleg). Nu a fost să fie.
Ar fi fost frumos :). Dar asta e. Probabil ati avut mai multe de „spus” in calitate de oraseanca.