Spovedanie. Pentru Maria.

Am fost spovedită doar o dată in viaţă. Eram la socrii mei, dânsul – preot, şi am fost prinsă la înghesuială. Nu m-a spovedit tata-moşu  ci un alt preot adus special. A fost un pic ruşinos că eu, tânară femeie măritată, gravidă cu al doilea copil, botezată ortodox, habar nu aveam de regulile spovedaniei. Nu prea am avut ce să spun. Şi nici nu am învăţat de atunci prea multe reguli deşi am citit cărţi cu subiect religios.

Mă spovedesc vouă şi ţie, Maria:

Sunt din ce în ce mai puţin credincioasă după canoanele bisericii. Nu trec pe sub masă şi nu pup moaşte. Creatorul meu şi îngerelul meu mă înţeleg şi mă ajută.
Dar: nu am minţit pentru mine şi nu pot minţi chiar dacă voi avea de suferit. Mare defect.
Dar: nu pot fura şi nu am furat niciodată chiar dacă aş fi putut. Deşi depind de mila altora.
Sunt din ce în ce mai naţionalistă şi cei din jur nu mă înţeleg.
Sunt din ce in ce mai rasistă. Nu ştiu de ce trebuie să-i spun negrului – afro-american sau ţiganului – rrom. Respect pe cei care mă respectă indiferent de culoarea pielii sau de apelativ. În general.
Mă izolez tot mai mult. Apreciez pe cei din jur din ce în ce mai puţin. Sau în jurul meu sunt indivizi din ce în ce mai nepotriviţi mie.
Îmi place să critic şi să dau vina pe ceilalţi. Dar dacă am dreptate?
Am tot mai puţină răbdare cu stupizeniile de la Tv, fie ele filme, talk-show-uri sau concursuri cu miză materială şi cu situaţii penibile.
Oare asta să fie bătrâneţea? Sau lumea s-a degradat într-un hal fără de hal?
PS. Şi dacă tot vreau să le spun pe toate: nu cred că liberalii şi socialiştii mai au ideologie. Singura idee: jos Băsescu. Nu înţeleg PDL-ul, plin de hoţi cu pretenţii de oameni cinstiţi. Habar nu am ce vrea PP-DD ul căci nu e în grila mea de programe. Cred totuşi că Băsescu este cel mai mare rău al momentului. Cu amestecul lui de minciună şi de adevăr spus pe jumătate. Şi că nu vom scăpa uşor de el. Nu va şti să accepte că a pierdut.  Va arunca zarurile şi piesele de la table, dar nu va pleca de bunăvoie. Din fericire va exista o lume şi după Băsescu. Sper s-o apuce şi s-o apucăm cu toţii. Dar mă întreb: unde sunt tinerii pregătiţi să ia locul javrelor bătrâne?
P.P.S. În spovedania de pe computerul personal am scris şi despre sentimentele mele faţă de fiul meu, faţă de nora mea, faţă de sora mea, faţă de amărâtul de portar care locuieşte în pod cu nevasta şi stau amândoi să pândească în geam,  faţă de şmecheri, faţă de hoţi şi faţă de milogi. Gândul meu e cu păcat. Ştiu.
Uf. M-am răcorit şi mi-e mai bine.
Maria e fata mea. Nu am cuvinte să-i mulţumesc. După o viaţă de muncă adevărată am o pensie de mizerie şi trăiesc doar datorită ei. Prin munca ei stresantă spre care eu am îndemnat-o. Sper să îşi găsească fericirea.
Pentru Maria: Crede.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Spovedanie. Pentru Maria.

  1. abisurile zice:

    „Apreciez pe cei din jur din ce în ce mai puţin. Sau în jurul meu sunt indivizi din ce în ce mai nepotriviţi mie.”
    ” Îmi place să critic şi să dau vina pe ceilalţi. Dar dacă am dreptate?”
    Cienva mi-a povestit de o fosta colega care s-a lansat pe cont propriu , afacerea pare nu prea mearga, colega si-a parasit sotul si copii si acum critica cinic pe toata lumea. S-ar parea ca s-a acrit. La un moment dat incepusem si eu sa critic mereu si mai pe toata lumea. Atunci mi-am intrebat colegii daca li se pare normal sau sunt pe punctul de a ma acrii si eu. Mi-au raspuns ca un om acru se recunoaste de la departare si ca nu este cazul meu. Un om acru este singur. Mai am o sansa.

  2. vax-albina zice:

    „Un om acru este singur”. Oo. Pisicile se pun la socoteala?

  3. albescu zice:

    Nu cred ca exista Dumnezeu! Probabil sfinti! Posibil Diavolul! Dar cu siguranta exista ingerasi! Nu stiu daca cu timpul ne acrim, dar cu siguranta, spun savantii (inclusiv cei britanici) ne uscam. In plus, devenind mai destepti vedem tot ceea ce e rau in lume. Am vaga banuiala ca lumea e cam tot aceiasi de mii de ani, doar noi ne schimbam. Exista o terapie care poate contracara acest fenomen. Terapia cu ingerasi! De mult, cand eram mai tanar au aparut in viata mea doi ingerasi. Din nefericire n-am prea avut timp pentru ei, dar acum, cand imi reamintesc acele clipe imi revine pofta de viata. Imi reamintesc, de exemplu, inceputul unei povesti inventate intr-o seara de unul dintre ingerasi care incepea cam asa: A fost o data ca niciodata, un imparat care avea doua imparatese, o imparateasa, imparateasa si o imparateasa de rezerva….. La vremea aceea m-a amuzat mult povestea! Desigur, nu si pe sotie! Acum a aparut un alt ingeras in viata mea. Incerc sa profit cat mai mult de pe urma lui si folosesc tot felul de tertipuri ca sa fie in preajma mea. Intr-o buna dimineata, cand facea ochii mari m-a privit direct si m-a intrebat: Pe tine cum te cheama! Am fost oarecum descumpanit dar dupa un moment de ezitare i-am raspuns foarte decis: Napoleon Bonaparte! – Nu-i adevarat, ma apostrofat ingerasul, pe tine te cheama tata Nelu! -Atunci de ce m-ai intrebat? Probabil ca nu a considerat ca merit un raspuns si s-a dus ata la bona si i-a spus: Stii ce a zis tata Nelu? Ca pe el il cheama Napoleon Maideparte. Si de atunci asa mi-a ramas numele. Caci am uitat sa va spun, ingerasii au puterea de a te redenumi, deci de a te redefini! Faceti tratamente cu ingerasi si sa vedeti cum va dedulciti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s