S-a-ntâmplat de bobotează.

Să vă povestesc? Să nu vă povestesc? Hai să risc. Doar e jurnalul meu de fraieră, nu? Fiecare e liber să creadă ce vrea. Eu spun doar ce-am păţit.
Stiţi sigur că inainte de 89 nu aveam acces la informaţii despre religii, despre tradiţii în preajma unor sărbători creştine, despre vrăji şi alte alea. Înainte de 70, nici atât. Iar creatorii lui Google nici nu se născuseră. Citisem eu, pe şest, câteva cărţi mai deosebite despre yoga, frunzărisem „Cer şi destin” De A. Călinescu şi reţin doar ce scria  la ziua mea de naştere: „succese târzii,  dar de mare importanţă”. Hm. Citisem Camille Flammarion şi Charles Richet, cu teoriile lor despre spiritism. Citeam (vara), în chirilică, cărţile bisericeşti de la mănăstirea Stânişoara, pentru frumuseţea vorbelor şi nu pentru înţelesul lor. Etc. Tristetea este aceea că nu aveam cu cine să vorbesc. Nu aveam pe cine să întreb şi cei mari evitau să mă ghideze. Pluteam în ceaţă în toate domeniile spiritului. Îmi amintesc, de exemplu,  că despre Iosif şi fraţii săi am aflat de la Thomas Mann şi nu din biblie, cum ar fi fost mai normal.
Eram o năucă.
Şi acum povestea. Eram studentă şi locuiam la căminul Grozăveşti unde camerele erau pentru câte 2 fete. Aflasem noi că ne puteam afla soarta şi ursitul în noaptea de bobotează. Trebuia să urmăm un mic algoritm şi, apoi, să ne culcăm fără să mai vorbim. L-am urmat de câteva ori dar ne pufnea râsul uitându-ne una la cealaltă. Aşa că ne-am aşezat fiecare pe pat, ne-am intors cu spatele şi am procedat a face cele necesare. Intr-o batistă, căci încă existau batiste, am pus o oglinjoară, un pic de sare, un fir de busuioc, un fir de mătură şi cam atât îmi amintesc. Pe toate astea, pe rând,  le-am lăudat şi le-am rugat să ne arate ce ne aşteaptă în viitor, fiecare cum s-a priceput.
Ei? O prostie, nu?
Să continuăm. Eram atunci foarte îndragostită de profesorul de analiză matematică şi, cum citisem Lorelei de I. Teodoreanu, mi se părea că iubirea este posibilă. Cred că nu puteţi înţelege acele vremuri în care oamenii aveau norme morale şi sentimentele erau curate. Sau aşa mi se părea mie. Deci, speram să-mi visez profesorul şi am adormit cu el în gând. Culmea a fost că dimineaţa mi-am amintit fragmente de vis, dar că nu apărea nici un profesor, ci, hodoronc tronc, un fost coleg de liceu cu care nu ţinusem legătura. Şi într-adevăr, spre vară, m-am întâlnit într-un grup mai mare de colegi cu cel visat şi am rămas împreună pentru o perioadă. Până s-au băgat cei cu sfaturile. Ştiţi cum e.
Ei?
P.S. Am rămas aceeaşi năucă.Am aflat doar în ce NU cred. Lista e lungă.  Dar noaptea aceea de bobotează rămâne un mister.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la S-a-ntâmplat de bobotează.

  1. arakelian zice:

    eu nu cred in din astea. Un preot din nordul moldovei mi-a explicat atat de frumos ca superstitiile sunt mai rau decat ne-credinta. Si ca sa nu umblam pe cai bolnave, ca intoarcerea e grea.
    Ca si tine, in facultate incercai lumea ghicitului si desconspirarii viitorului, asa ca aplicai algoritmul pt noaptea de Sanzaiene. Si am visat jumatate de facultate :))) ( adica multi baieti). Unul din pacate e mort, deci nicio sansa sa se mai implineasca in viitor ceva din vis. QED.

  2. Drugwash zice:

    Nimic, nicăieri, niciodată, nu are garanţie 100%. aşadar nici dezvăluirile din vise. Nici chiar cele din delirul febrei (aici e mult de discutat).

    Demult, pe cînd eram tînăr, învăţasem să dau în cărţi de la bunică-mea. Ea avea har. Cred că şi eu l-am moştenit – se potrivea tot ce ghiceam. Din păcate, îmi ieşeau într-o majoritate covîrşitoare numai predicţii rele. Cred că am fost născut să prezic răul, precum Cassandra (nu rîde!).

    N-am mai dat de mult, am şi uitat descîntecele şi procedura. Cred că am făcut-o intenţionat, ca să nu mai iasă de rău. Totuşi nu de la mine pleca răul, ci din sine însuşi, fiindcă el continuă să se întîmple şi acum.

    Eu unul cred că omul încă mai are resurse de a comunica cu energii de pe alte planuri. Şi mai cred că există organisme (precum Biserica) care încearcă din răsputeri să-şi păstreze monopolul, aruncînd grele vorbe şi „pedepse” asupra acelora care îndrăznesc să le submineze autoritatea. Dar eu nu mă dezic de ce-am trăit.

    • vax-albina zice:

      Vezi că se apropie boboteaza. Fă şi tu o încercare şi reţine ce ai visat. De dragul ideii.
      PS În cămin devenisem „specialistă” în ghicitul în cafea. Habar nu am de unde.Doar că toate fetele veneau în sesiune ca să afle dacă trec examenele. Mult prea mult pentru mine. Aşa că mi-am formatat mintea pe probleme de ghicit şi nu mai ştiu nimc din ce ştiam. Cam ca tine cu cărţile, doar că eu ziceam doar de bine chiar dacă mi se părea că văd răul prin ceşti.

      • Drugwash zice:

        Deunăzi povesteam un vis (aproape) apocaliptic. Cred că nu mai vreau să-mi amintesc visele.
        În zaţul de cafea n-am crezut niciodată, deşi se practica şi asta la bunică-mea. Nu ştiu de ce.
        Minciuna îmi repugnă. Cred că fiecare om are dreptul de a şti adevărul, oricît ar fi de dur. Desigur, în ce priveşte ghicitul totul e sub semnul întrebării. Pînă la un moment dat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s