„Ţara arde şi baba se piaptănă.” Eu sunt baba.

Ca oricărui ardelean care se respectă îmi place George Cosbuc. (Îmi place teribil şi Topârceanu ca şi mulţi alţii). Să revenim. Dovada e aici şi aici. Dar, recitind „Cetatea Neamtului” am avut nişte nelămuriri. Şi aşa te strică internetul. M-am apucat să caut dacă chestiile observate de mine sunt cunoscute şi/sau discutate. Asta în timp ce apa din boiler, pregătită pentru spălatul vaselor, se racea de bunăvoie. Şi nu am descoperit exact ceea ce căutam iar operaţiunea de gugălire a durat o vreme, deci voi spăla mâine vasele. Încerc să vă scriu vouă, celor care mă citesc care-i problema şi poate mă veţi lămuri. Asta ca să vă mai scot un pic din grijile zilnice şi din scârba asta de politică.

Poezia „Cetatea Neamţului” este peste tot pe net. Va dau doar un link în caz că nu o cunoaşteţi: aici
Problemele sunt altele:
Prima:  Sobietsky Vodă din poezie vorbeşte despre domnul Ştefan. Citez:
„— „E vrun praznic în cetate.
Ştefan vodă… El mi-ar da !”
— „Cred că nu, măria ta,
Că-i un drac şi jumătate,
Nu prea dă, că-i el aşa.”
— „Mie, nu ? Să-ncrunt sprânceana !
Eu ori el bătu Vieana?”
Nedumerirea mea  este aceea că Jan III Sobieski (17 august 1629  – 17 iunie 1696) a fost rege al Poloniei din anul 1674 până la moartea sa din 1696 (şi într-adevăr a atacat Cetatea Neamţului) iar Ştefan a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504. Şi m-am necajit şi am căutat şi am aflat că, pe vremea lui Sobieski,  domnitor în Moldova era Constantin Cantemir (intre 25 iunie  1685 – 27 martie 1693). Iar după Constantin Cantemir a urmat D. Cantemir şi Constantin Duca (http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_domnilor_Moldovei). Niciun Ştefan…
Problema a doua, care de fapt a fost prima, şi care a fost cea care m-a făcut să caut tot felul de date cronologice, e alta. Când s-au inventat şi ,mai ales, când s-au importat chibriturile în Moldova?  Căci, zice în poezie:
„Onofrei, te văd cu pungă,
Dă-mi o mână de tutun.
N-am fumat de-o săptămână,
Pune-l ici, te rog, în mână.
Şi-aprinzând chibritu-n pripă,
Mulţumit privea la fum….”
Căutând, am aflat că în România se produc chibrituri cam de prin 1878 la Iaşi: http://www.modoro.ro/producerea_chibriturilor_in_romania.htm şi că in Europa cam după 1800. De aici: http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/05/29/istoria-chibritului/
Aşa că Sobietsky, care a domnit  înainte de 1700, nu le-a putut folosi.
Vă recomand să citiţi linkurile. Eu am aflat lucruri neştiute până acum. Interesante. Nu că pentru cei tineri şi grăbiţi ar conta.
Înţeleg din asta că nu trebuie să crezi în adevărul poeziilor. Până la urmă sunt doar o joacă cu imaginaţia noastră, a fiecăruia.
PS. Cum poate vă întrebaţi care mai e problema de vreme ce am găsit date pe net, v-o spun: Se ştia, cumva, că George Coşbuc a greşit în poezie?
P.P.S Funcţionez exact pe principiul „Ţara arde şi baba se piaptănă.” Eu sunt baba. Ţara nu arde însă de la chibriturile mele. Au alţii grijă s-o distrugă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „Ţara arde şi baba se piaptănă.” Eu sunt baba.

  1. Zamfir POP zice:

    Coşbuc nu a greşit, ci, a utilizat o licenţă poetică!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s