Meteahna patriotismului la români. De-ale lui I.L.Caragiale.

Meteahna e, vorba scriitorului,  „fenomenul ciudat al maximului de tensiune sufletească, cum adică o apucătură bună a omului, trecând măsura, poate deveni pernicioasă, cum o virtute împinsă peste o anumită limită începe a fi o curată meteahnă.”
Eu mă gândesc la mândria de a fi român. Care ori există, ori nu, şi care nu are explicaţii raţionale. El, însă, se gândea la maghiari şi spunea aşa:
Mai întâi, maghiarul nu are nevoie de altă cultură decât de cultura maghiară; ceva mai mult: orice influenţă a vreunei culturi străine, mai ales europeană, este de-a dreptul păgubitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate, condamnate, persecutate chiar (la nevoie, cu mijloace violente) toate apucăturile de contact, fie pe cale publică, fie pe cale privată, cu vreun curent de civilizaţie nemaghiară.
Limbă?… numai cea naţională maghiară!
Literatură?… numai cea naţională maghiară!
Artă?… numai cea naţională maghiară!
Ştiinţă?… tot aşa.
În fine, idee, muncă, invenţie, spirit, judecată, rachiu, vin, brânză, ardei, danţuri, costume, vite, capital, oameni, sfinţi, Dumnezeu, ş.cl., ş.cl. … toate, tot – tot aşa!”
Spunea  Caragiale ca maghiarul cu care reuşise să discute „mi-a vorbit despre tricolorul maghiar cu un avânt într-adevăr „înălţător”. Mi-a spus că el mănâncă mai bucuros, şi mai cu poftă chiar, săpun învelit într-o etichetă tricoloră maghiară decât caşcaval învelit în hârtie simplă albă.”
Şi concluziona Caragiale:
Nu! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o virtute. Bine că ne-a ferit Dumnezeu pe noi, românii, de aşa meteahnă!”
Acuma, eu ce să zic?  Sunt român şi am metehne.  Nu in exces, dar există. În ciuda tuturor sacrificiilor suportate, iubesc România. Sunt mândră că sunt româncă. Mă doare atunci când românii se dezic de ţara lor. Mă doare atunci când suntem batjocoriţi şi nimeni nu ia atitudine. Şi nu înţeleg de ce în fruntea tării sunt doar trădători de neam şi de ţară. Executanţi agramaţi iar nu capete inteligente. Sau înţeleg. Cele din urmă nu au preţ. Celelalte se vând la margine de drum portocaliu.
Iar maghiarii lui Caragiale nu au decât sa fie patrioţi in ţara lor.  Transilvania e a mea şi a copiilor mei.

P.S. Ca să fiu lamurită am apelat la wikipedia:
„Naţionalismul este o ideologie  care creează şi susţine o naţiune  ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni. Se deosebeşte de patriotism prin referinţa juridică şi ideologia politică: naţionalismul se referă la Dreptul strămoşesc care defineşte comunităţile istorico-lingvistice („neamurile”), şi tinde a constitui statele pe bază etnică, cu o legislaţie inspirată din jus sanguinis, în timp ce patriotismul se referă la Dreptul pământean care defineşte naţiunile prin apartenenţa la acelaşi teritoriu şi tinde a defini statele pe bază teritorială (indiferent de originile şi limbile vorbite de populaţie; de exemplu în Elveţia), cu o legislaţie inspirată din jus soli …”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Meteahna patriotismului la români. De-ale lui I.L.Caragiale.

  1. Dan Mihu zice:

    Proprietatea e o iluzie. Transilvania nu e a nimănui. Sau e a doar a cui o ocupă vremelnic. Transilvania e o convenţie geografică, asemenea tuturor chestiilor făcute de oameni (graniţe, construcţii, cărţi…). Partea plină a paharului e că dacă Transilvania nu e a noastră, atunci nu e nici a lor… Să ne relaxăm, zic eu.

    Mă interesează însă de unde e citatul din Caragiale.

  2. Barnabas zice:

    Ba da, ești credibilă, dar citându-l pe Carageale, nu numai că ai atins un punct dureros la cei ce suferă într-adevăr de această ”meteahnă”, dar ai și demascat faptul că au rămas la nivelul anilor 1900, dacă nu chiar mai înapoi… Așa sunt unii, n-ai ce să le faci, ei vor să trăiască utopic.

  3. „Literatură?… numai cea naţională maghiară!”
    Si uite asa au condus Ministerul Culturii din Romania cativa ani buni.

  4. Romeo zice:

    Un articol care se intituleaza „Meteahna patriotismului la romani” dar vorbeste despre meteahna nationalismului la maghiari. E un caz de meteahna a incoerentei la romani sau doar un pretext: ma critic pe mine cu juma’ de gura ca sa-i pot critica pe altii in gura mare?

  5. claudia zice:

    Doamna, Caragiale a avut mare dreptate! Si va multumesc ca mi-ati dat prilejul de aceste sarbatori, sa ma bucur iar de lumea lui Caragiale, veche si mereu actuala! Multumesc inca odata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s