Acum o mie de ani cu Sei Şõnagon.

Îmi plac cărţile pe care le-am strâns. Chiar dacă nimeni nu mai are nevoie de ele şi doar pisicile îşi mai ascut, uneori, ghearele. Chiar dacă acum apar cărţi cu coperţi lucioase, care iau ochii. Una dintre bătrânele mele cărţi prietene este cea din imagine, scrisă de Sei Şonagon. O doamnă de la curtea Japoniei şi-a scris gândurile acum 1000 de ani. E o carte plină de gingăşie, bun simţ, informaţie, poezie, gânduri, impresii şi comentarii.
Mereu m-am gandit la cum ar arata subiectele doamnei în timpurile noastre. Şi nu sună prea bine. Chiar dacă nu mă cobor în politică.

 

 

 

 

 

Ce lucruri mi s-ar părea “alese”? Habar nu am. Tot timpul am fost înconjurată de lucruri comune deşi mă impresionează vederea unui lucru frumos. Sigur nu aş trece în listă ouăle de raţă. Iar fragi nu am mai văzut de pe vremea când mergeam pe dealurile de lângă Sibiu. O cred pe cuvânt.

 

 

 

Multe dintre cele care mă înconjoară par curate. La propriu şi la figurat. Până îmi pun ochelarii.

 

 

 

 

 

Admir. Chiar invidiez.

 

 

 

 

 

Popii? Popii au rămas mari până în zilele noastre. Desagii sunt goi. Doar natura rezistă. Din fericire.

 

 

 

 

Corabie, zice ea? Dar în autobuz , metrou sau tramvai ?

 

 

 

Coaja arţarului? Cum în sectorul 3 e plin de parcări, betoane şi borduri, o să caut prin curţi un arţar. Şi o să verific cum e cu spaima. Dar cum văd că se sperie privind un om care s-a spălat pe cap, mă gândesc ce ar putea simţi dacă omul NU se spală. Sau nu existau asemenea indivizi în preajma doamnei? Doar noi avem parte de ei?

 

 

 

 

Piaptănul ca piaptănul. Trăsura ca trăsura. În ultima mie de ani, din nefericire, au apărut maşinile. Te răstoarnă pe tine şi vinovaţii scapă.

 

 

 

 

Interesant. Teorie pură. Ea nu a avut cum să verifice cum e cu vorba copiilor. Eu ştiu. Practica ne omoară.

 

 

 

Trec repede. Tot mai repede. Şi te bucuri în fiecare clipă că le mai poţi urmări trecerea.

P.S. Sper sa vă doriţi să citiţi cartea. Merită. E ca o oază pentru sufletele chinuite de atâtea griji şi spaime.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Acum o mie de ani cu Sei Şõnagon.

  1. Madman zice:

    Mi-au placut lucrurile dragi de altadata…

  2. Pingback: Anunţ de grevă japoneză. Plus lista scriitoarelor preferate. | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s