Moaştele şi medicina

Pe o groază de programe se face un fel de medicină pentru toţi. Vecina mea, profesoara de franceză, pensionară,  află de la doctor G. sau cum i-o spune, ce boli mai are. Sau de la doctor Ozz. Sau din seriale ca şi vecina mea tigancă unguroaică care, şi ea, işi analizează simptomele dupa serialele si emisiunile televizate.  Şi e plin: de la cazuri rare, cazuri urgente, cazuri după moarte pe discovery, la seriale artistice cu dr. House, Grey, cu asistente sau cu rezidenţi, habar n-am cum le zice serialelor. Schimb uneori programele în disperare căci nu vreau sa învăţ în acest mod. Şi nu vreau să mă speriu sau să mă autosugestionez pe baza TV. Încă îmi amintesc că în copilarie, cineva, ca să mă liniştească probabil, mi-a spus că apendicita e atunci când dacă apeşi în dreapta, doare in stânga. Nici acum nu sunt lamurită de unde am reţinut prostia asta. Sau nu e prostie şi e adevărat? Aşa că refuz să mă uit la asemenea emisiuni. Îmi aduc aminte  de o schiţă cu un tanar student care şi-a luat o carte fără copertă din raft şi citind se simtea din ce în ce mai rau şi i se parea că avea toate motivele până când a citit pe cotorul cărţii că era vorba de bolile cailor.
Dar să te duci la moaşte ca să te facă sănătos, atunci când există plante pentru fiecare boală, mi se pare culmea stupizeniei. Mă uimesc teribil îmbulzelile la moaşte. Mă îngrozesc cohortele de necăjiţi care se adună din toate colţurile ţării pentru a pupa o raclă doar,doar li se vor indeplini măruntele dorinţe. E cumplit de multă disperare şi mi-e milă şi mi-e silă. Iar televiziunile nu fac decât să promoveze asemenea manifestări din motive care-mi scapă. Înţeleg şi respect credinţa oricui (vezi postarea mai veche aici), iubesc mănăstirile (vezi aici), dar mersul la moaşte ca la doctor sau ca la piaţă mi se pare nedemn. Ştiu că ni se cere să ne smerim, dar nu cred că sfinţilor le place să ne transformăm în turmă de dobitoace. Poate doar preoţilor. Sau dracilor.
P.S. Şi uite-aşa. În loc sa ne trezim şi să ne revoltăm pentru necazurile pe care ni le aduc cei de pe pământ, ne milogim în continuare, cu speranţa că cei de sus ne vor rezolva problemele.
P.P.S. Ştiu că nu am spus nimic nou, dar sunt în faza de revoltă şi nu mă pot abţine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s