Un pic de muzică uşoară din vremuri uitate

La anii mei toate zilele seamănă. Se deosebesc miercurea şi sâmbăta când trebuie să scot gunoiul la poartă, dis de dimineaţă, vinerea seara când trece uneori fiul pe-aici şi duminica, când mă duc la piaţa cu ţărani. Aşa încât o seară de muzică e pentru mine o bucurie. Chiar dacă e in faţa computerului şi chiar dacă mi-o ofer singură.
Am zis să-mi fac o recapitulare a cântecelor uşoare care mi-au plăcut în tinereţe Majoritatea – şansonete, căci pe vremea aceea se învăţa limba franceză, multe cântece ruseşti cu o melodicitate deosebită (voi l-aţi ascultat vreodată pe visoţski) şi unele cântece româneşti. Mă abţin cu greu să vă dau numele cântăreţilor care-mi plac. Seara a fost placută. O s-o repet.
Mă fascinează muzica – această artă a sunetelor. Îi admir şi mă uimesc cei care o compun sau cei care reuşesc să-i desifreze scrierea pe partituri. Am doar noţiuni elementare  şi toată viaţa am fost doar un bun ascultător. Şi, să nu râdeţi, ştiam să cânt la muzicuţă, după ureche, în excursii.
Am descoperit muzica zis clasică cu forţa, in liceu, căci profesorul, domnul Fântână, ne dadea nota zece doar dacă aveam abonament la concertele simfonice săptămânale de la filarmonică şi dacă participam la cor. A fost o idee excelentă. Pe copiii mei i-am apropiat mai devreme de muzica de calitate căci le puneam la culcare „Imperialul” lui Beethoven. Aşa am stricat câteva discuri de vinil căci fetiţa nu mai voia să adoarmă dacă nu ii puneam concertul. I-am dus de mici la toate spectacolele de operetă şi chiar reuşeau să cânte în duet  o arie amuzantă „Răpirea sabinelor” din „Şapte mirese pentru şapte fraţi”  şi mai apoi fragmente din „My fair lady”. Mai târziu, mersul la un concert la Ateneu a devenit o sărbătoare. Alte timpuri. Aveam timp să citim  şi aveam timp să ascultăm muzică bună.
Dar revenind la cântecele de muzică uşoară pe care le-am ascultat recent aş vrea să vă rog să ascultaţi urmatoarele două piese şi recunosc că mi-a fost greu să le aleg.  Sunt scrise de un compozitor evreu cu har: Alexandru Mandy.  Cântecele lui Mandy mi se păreau deosebite de celelalte cântece ale anilor 60 atât prin melodie cât şi prin versuri.  Le- au interpretat mulţi artişti adevăraţi printre care Margareta Pâslaru sau Mihaela Mihai. Şi asta pe vremea când melodiile chiar spuneau ceva şi nu erau doar o repetare a câtorva sunete  şi a câtorva cuvinte. Vi le dedic cu placere. Primul:

şi al doilea, pe care l-am descoperit ca fiind mai recent:

P.S. Ironia sorţii e cumplită. Alexandru Mandy a murit în acest secol, într-un cămin de bătrâni din Jimbolia.
P.P.S. Sergiu Cioiu trăieşte şi cântă. Tot respectul.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Muzică, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Un pic de muzică uşoară din vremuri uitate

  1. Maria zice:

    Frumos scris, impresionant. Mi-ar face plăcere să vă invit pe 10 mai la lansarea unei cărți care are ca subiect pe Sergiu Cioiu. Vă rog să-mi trimiteți coordonatele dumneavoastră, dacă vă interesează acest eveniment. (mariamitrache@hotmail .com)

    • vax-albina zice:

      Sunt onorată de vizită și de invitație. M-ar interesa și amintirile dumneavoastră din lumea baletului, o lume la care am privit mereu cu admirație. Sper să pot participa la lansare și să vă obțin autograful. Respectul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s