Au fost odată serile de joi. Muzică şi poezie (1)

Am câteva babe de vârsta mea în jur. Una stă toată ziua la TV,  nu spun posturile căci nu le apreciez, dar o pot suna doar în pauza acelor seriale. Alta merge prin talciocuri şi vinde sau cumpără pentru a-şi procura bani pentru ţigări. Alta se plimbă toată ziua prin hipermarket-uri şi pândeşte promoţiile ca să cumpere portocale storcoşite sau caşcaval la juma’ de preţ. O face din plăcere şi nu din necesitate. Şi alta pleacă la plimbare şi vorbeşte cu toţi cei de pe stradă, autobuz sau din expoziţia pe care o vizitează, dar măcar e la curent cu expoziţiile, bravo ei. Uneori le invidiez. Alteori mă simt superioară, iertaţi-mă- căci recunosc.
Eu, pe principiul:”lasă treaba că tot tu o faci şi mâine” mi-am permis o seară de muzică a anilor mei (60-70) pe youtube şi altele.
Uite-aşa mi-am amintit de serile de joi.
Joia, luam o sticlă de vin roşu, ceva lumânări  în formă de inimioară sau de floricică care să plutească într-un bol deasupra apei şi stăteam cu copiii ascultand la radio „cenaclul Flacăra”. Ascultam cântecele şi poeziile („mistreţul cu colţi de argint” era printre poeziile favorite) şi apoi cântam sau recitam versuri între noi.
Şi iată că într-o seară de joi s-a întâmplat sa vină in vizită, pe rând, amândoi bunicii de la Sibiu, persoane iubite, citite şi respectabile. După ce s-a terminat emisiunea de la radio am citit, cu voce tare, ca nişte ardeleni care eram, poezia „Cetatea Neamţului” de George Coşbuc. Ne-am amuzat. Însă unul dintre bunici nu a fost mulţumit de efect aşa că a citit-o şi el cu intonaţii mai profunde. Apoi a intervenit al doilea bunic care a recitat şi el poezia, cu alte intonaţii. A fost interesant. Aproape ne-am ciondănit pe cine descoperă cel mai bine sensurile poeziei.
Îmi pare nespus de rau că acei bunici nu mai sunt în viaţă. I-aş pune, cu drag, să asculte asta:
Pentru cei care nu au curiozitatea să deschidă linkul le spun că este o recitare de excepţie a lui Florian Pittiş. Mă bucur că am descoperit-o şi că v-o impărtăşesc. Faceţi-vă un pic de timp liber. Merită s-o ascultaţi.

P.S. Vă place?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Muzică, Pe vremea mea, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Au fost odată serile de joi. Muzică şi poezie (1)

  1. Pingback: “Ţara arde şi baba se piaptănă.” Eu sunt baba. | Jurnal de fraieră

  2. Serenity zice:

    „Mistretul…” era recitat cel mai bine de actorul Mihai Stan. Mi-a fost vecin pana acum cativa ani, i-am spus odata ca l-am apreciat pe chestia asta si i-a zambit mustata :)…. vorba vine, ca nu avea.

    http://www.trilulilu.ro/video-animale/mistretul-cu-colti-de-argint-un-poem-de-st-augusti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s