Minciuna ca lecţie de viaţă. Doamnei ministru Ecaterina Andronescu.

Aici e filmuleţul cu evenimentul Ecaterina Andronescu – lecţie de viaţă: http://www.youtube.com/watch?v=hiyIr-6f2LY
Urmează povestioara care e luată de pe net unde stă alături de alte poveşti cu morală aşteptată.
Still Valuable
            A well-known speaker began his seminar by holding up a twenty dollar bill. He asked everyone at the conference, „Who would like this new twenty dollar bill?” Hands went up all over the room.
He said, „I’m going to give this twenty dollar bill to one of you, but first I need to crumple it.” He wadded up the bill and asked, „Who still wants it?”
Hands were quickly raised. The speaker dropped the bill and ground it into the floor with his shoe. He picked up the crumpled, dirty bill.
„Now who wants it?” Everyone still lifted their hands.
„Friends, you have all learned a valuable lesson” the speaker concluded. “No matter what I did to the money, you still want it because its value hasn’t changed. Even though the bill is crumpled and dirty, it’s still worth twenty dollars.” Although someone may have been misused and abused, he or she still has infinite worth. Every person is precious in God’s sight.
            Do you see others—and yourself—as priceless?
(Kent Crockett, I Once Was Blind But Now I Squint, Chattanooga, TN: AMG Publishers, 2004, 152-153)  
http://www.kentcrockett.com/cgi-bin/illustrations/index.cgi?topic=Self-Worth

Am răbdat şi am aşteptat ca doamna Andronescu să recunoască  puterea internetului. Citisem povestea cu banii mototoliţi cu multă vreme în urmă pe un site, într-o predică. Am recăutat-o şi am regăsit-o. E cea prezentată mai sus. Povestea este veche, dar nimeni nu a reţinut-o sau, poate, cei care o ştiau s-au jenat s-o spună.  Mă bucur că a avut un efect răsunător şi ca a fost afişată pe multe posturi TV. Mulţi au avut de învăţat. Păcat doar că ceea ce a făcut doamna rector, felul în care a făcut-o, tot plagiat se numeşte. Dacă doamna Andronescu începea pledoaria pentru valoare cu o precizare a sursei ar fi fost de toată admiraţia. Am văzut-o cu ochii mei cum era încântată de efectul produs. Păcat. Era o persoană pe care o apreciam. Cred că ea insăşi a început să creadă că ideea îi aparţine. Asta e tristeţea. Minciuna, fie ea şi prin omisiune e molipsitoare. Iar oamenii politici o demonstrează zi de zi. Oare doar mie îmi vine să vomit?
Am citit multe articole despre minciună. Şi multe citate. Prefer insă să mă refer la experienţa proprie. Urăsc minciuna. Am crezut că sinceritatea în relaţiile cu ceilaţi este cea mai bună soluţie. Chiar dacă doare. Chiar cu preţul de a fi considerat  invidios sau răutacios. Greşit. Oamenii nu vor să vadă adevărul. Se păcălesc şi le place să fie păcăliţi atunci când se uită în oglindă. Iar politicienii ştiu asta.
Îmi amintesc de bancul cu croitoreasa, cea care a jurat că va spune întotdeauna adevărul. Şi a rămas fără clienţi. Aşa şi eu.
Îmi amintesc şi de experienţa anilor 70 în care am cunoscut pe fiul unui popă ortodox. Mi-am imaginat că odraslele preoţilor sunt crescute cu respectarea poruncilor biblice, bune şi frumoase. Şi că sunt sinceri şi corecţi. Cea mai mare greşeală. Acei copii erau crescuţi de mici într-o atmosferă duplicitară. Acasă spuneau rugăciunea, la şcoală se dădeau drept atei convinşi. Mulţi dintre aceştia, în special cei fără bun simţ, dar cu dragostea de carieră, de butelii, de case, de bilete de tratament au ajuns mitomani cu CV-uri  bogate şi cu conturi grase.  Nu este vorba doar de cei  obligati de religie să devină mincinoşi. Toţi cei care, în timpul lui Ceauşescu, una gândeau şi alta făceau au ajuns la fel de falşi şi ocupă o mare parte din viaţa publică.  Cei mai mulţi dintre oamenii politici au minţit, ne mint şi ne vor minţi în continuare dacă îi lăsăm. Aşa au fost crescuţi. Mi-e milă de ei, dar mi-e milă şi de mine, cea care trebuie sa le suport mintea strâmbă.

PS. Filmuleţul se cheamă: Ecaterina Andronescu – lecţie de viată. Într-adevăr e o lecţie. Altfel decât crede dumneaei.
PPS. Am căutat blogul doamnei rector Andronescu pentru a-i scrie personal. Blogul nu a mai fost actualizat din 2008.  Probabil că se va reactiva cu ocazia alegerilor. C-aşa-i la noi.
Update:  Căutând un alt video document, mai complet pentru ilustrare, am găsit şi recunoaşterea  faptului că ideea nu îi aparţine, dar tot fără a preciza autorul povestioarei. Televiziunile au tăiat acel început de confesiune . Să dau vina pe televiziuni? Sau sunt vinovată tot fraiera de mine, cea care le-am crezut? Deşi, prezentă in emisiunile TV unde era lăudată, doamna Andronescu ar fi avut din nou ocazia să precizeze unde a citit povestea. Sunt confuză! Ştiu asta.  E minciună prin omisiune sau e doar o mică manipulare?  Sau suntem trataţi ca proşti? Cum nicăieri nu am găsit o precizare  privind sursa ideii doamnei rector, îmi permit să păstrez această postare. Linkul cu un filmuleţ mai complet e aici: http://www.youtube.com/watch?v=xc2WopsWfT0&feature=player_embedded

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s