Bălănejă. Tom Bălănejă.

Mi l-am reamintit pe Bălănejă după ce am postat un comentariu pe un blog. El este cel care îmi aduce aminte că una vorbim şi alta înţelegem. Dar el e peste tot. Vorbim mult şi ascultăm puţin. Vorbim dar nu ascultăm. Ascultăm dar nu pricepem. Ne agăţăm de subtilităţi verbale şi nu vrem sau nu putem să distingem adevăratul înţeles al cuvintelor. Plus că fiecare dă alt sens aceloraşi cuvinte. Cuvântul „familie”, de exemplu, are o semnificaţie diferită pentru fiecare dintre noi. La fel „scaun” sau „mamă”. Există nişte tipare care rezistă dar amănuntele fac diferenţa. Când copiii mei işi desenau mama schiţau mereu o persoană cu părul în laţe şi cu ţigara în gură. Mi-era un pic ruşine de felul în care mă desenau. Dar nu le puteam impune o altă imagine. Aia eram. Şi nu mă vedeau nici la cratiţă, nici la călcat ori cu mătura…
Of. Şi ca să revenim la Bălănejă dupa acest mic ocol. Fetiţa mea cerea să-i punem discul cu Bălănejă. Cum majoritatea discurilor erau cu poveşti, l-am descoperit relativ uşor pe Bălănejă. Tom Bălănejă. Adică „Tombe le neige ” – cântecul lui Adamo. Era discul pe care îl puneam ori de câte ori călcam, de ajunsesem să nu mai suport superbele chansonete ale lui Adamo, căci le asociam cu chinul călcatului. Erau alte materiale, alte fiare de călcat, alte vremuri. Doar lipsa de înţelegere a cuvintelor rămâne aceeaşi peste timp.
Auzim doar ce vrem. Vedem doar aparenţele.

PS. Poza cu autograful lui Adamo e din 1967 şi este a fostei mele colege de cămin şi facultate, Fraga.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Muzică, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Bălănejă. Tom Bălănejă.

  1. Dan zice:

    Corect. Un pic amar. Şi un pic amuzant. Dar dincolo de asta am o veste bună. Mergi? Sau ti-ar aduce aminte de calcat?

  2. Mirela zice:

    Ce m-ai făcut să râd, așa din tristețea dimineții mele :)) … mi-am amintit de un coleg de liceu care cânta despre ”gecălaină”, adică Jet Airliner -ul lui Modern Talking… măcar copiii tăi erau mici, aveau o scuză, dar baiatul ăla era ditamai omul care nu nimerea engleza nici după ani de studiu.
    Altfel, așa e cu înțelesul, dar cel mai trist e când vorbești cu cineva aceeași limbă, dăm același sens cuvintelor și tot degeaba, comunicarea e tot zero. Ei, noi să fim sănătosi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s