Zbor supercalifragilistic

M-am gândit la ce aş vrea să mai asist în cursul vieţii mele. Ia citiţi şi voi şi miraţi-vă. Ori creatorul, ori apocalipsa,  ori extratereştrii, ori alinierea planetelor m-ar putea ajuta să-mi împlinesc visul. Ce-ar fi dacă s-ar modifica subtil gravitaţia planetei? Doar pentru obiecte uşoare, aşa cum sunt oamenii? Aşa, cam la 100 kg, deci obezii vor fi excluşi şi forţaţi să slăbească. Am aprofundat ideea şi m-am gândit că lucrurile ar putea fi fixate ca să nu se mişte. Dar noi, oamenii, la o gravitaţie redusă am putea zbura. Visul oricarui om ar deveni realitate. Vom putea zbura lin, alături de păsări şi de pisici. Hm. Aici ar fi o problemă. Ar trebui să avem grijă cu obiectele mici din casă ca să nu zboare afară. Nu ne-ar plăcea să ne zboare friptura sau laptopul pe geam. Un fleac care pare a fi uşor de rezolvat. Mâncatul ar deveni o joacă şi băutul peste masură ar fi imposibil din cauza că beţivului ii va tremura mâna şi băutura ar lua-o razna. Păsările şi gâzele nu vor fi afectate. Nici plantele, sper. Nici porcii şi nici tigrii. Vor ramâne pe pământ precum vacile şi crocodilii. Noi vom putea zbura uşor sau măcar ne vom putea deplasa în salturi mari. Dar ştiţi care e ideea de fapt? Maşinile ar deveni inutile. Urăsc maşinile. Şi in visul meu ele nu se vor mai putea deplasa o dată cu schimbarea condiţiilor de gravitaţie. Vor deveni spaţii de depozitare sau de locuit. Nu le voi mai vedea mârâind pe străzi. Nici pe cei care le conduc nu-i voi mai vedea plini de  importanţă, în funcţie de culoarea maşinii, că la mărci nu mă pricep. Pe zebrele de pe străzi vor ateriza doar grăsuţii. Hoţii ar putea fi obligaţi să poarte nişte ghiulele cu clopoţei ca să nu poată zbura pe balcoanele blocurilor în interes profesional. Spaţiile de parcare vor fi suficiente, spaţiile de întâlniri vor fi deosebite. M-aş putea întâlni cu nepotul meu pe acoperişul şcolii lui sau pe cel al primăriei. Şi, de ce nu, m-aş putea întâlni cu el într-un copac, în parc. S-ar dezvolta alte tipuri de relaţii şi alte locuri de agrement. Aş putea ajunge la fiica mea de departe fără a avea nevoie de o terţă forţă de care să depind. I-aş intra pe geam şi i-aş face o surpriză. Nu-mi vine să mă mai opresc visând.
P.S. Orice vis e bun dacă rezolvă cumva existenţa maşinilor pe lume. Exclud Trabantul.
P.P.S. Ce părere aveţi?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Zbor supercalifragilistic

  1. eumiealmeu zice:

    când aud de intrat pe geam, mă gândesc la un hoţ… mi-a intrat ieri în boxă şi mi-e groază de el.
    dar cine vine de sus… ei, altă problemă! ador ceea ce cade din cer… 🙂

  2. vax-albina zice:

    Daca iti cade soacra in vizita s-ar putea sa apara probleme. In rest, sa gandim pozitiv. Jos, la sol, cu masinile.

  3. Serenity zice:

    Ai imaginatie, nu te poti plange… mie mi-ar placea sa fie asa, ca am greutatea corespunzatoare :). Adio dureri de articulatii (desi nu le am inca, prea des), adio inghesuiala pe strada la orele de varf. Ar fi ceva. Doar ca in caz de furtuna ar trebui sa ai ghiulele la indemana, sa redevii lipit de glie :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s