Grădiniţa. Primele clase. A doua copilărie.

La grădiniţă am fost la doamna Baltesch cam 4 ore pe zi. Grădiniţa avea intrarea în poarta dintre Piaţa Mare şi str. Arhivelor. Urcam pe nişte scări de lemn şi mergeam pe un coridor luuung până ajungeam în vestiar, apoi în sala de clasă. Exista acolo o grădină mare în spate şi eram scoşi în curte ori de câte ori era timp frumos. Fiecare aveam o cutiuţă de tablă ce conţinea un şerveţel cu monogram şi o pâine cu untură sau cu marmeladă pentru gustare. Mă ducea şi mă aducea „fata in casă” care se schimba destul de des. Aşa era obiceiul. Fetele unguroaice veneau la oraş ca să înveţe să gătească, apoi se măritau şi plecau. Mi-amintesc doar de o fată care avea mâna plină de negi şi îmi era un pic scârbă să o iau de mână, mi-o amintesc pe Julishka care mă ducea joia la filme ruseşti şi care s-a măritat apoi cu un ofiţer devenind o doamna respectabilă şi mi-o amintesc pe Frau care mă punea pe un scăunel în faţa unui taburet mai mare cu mâncarea şi cu ceasul. Dacă nu mâncam până ajungeau limbile ceasului la locul indicat, îmi lua farfuria din faţă. Poate de atunci am învăţat să mănânc repede. Mai târziu îmi placea să citesc atunci când mâncam şi deci îmi era greu să citesc şi să mănânc ciorba în acelaşi timp, aşa că aruncam ciorba in chiuvetă. Bunica îşi dădea seama şi părinţii mă certau până când m-am prins că nu murdăream şi lingura ca să pară că am mâncat. Fraieră, fraieră, dar m-am scos. La grădiniţă aveam zile de lucrat în plastilină şi îmi place şi acum acel miros. Primeam fiecare o tabliţă de lemn şi un guguloi pestriţ de plastilină şi modelam de zor. Răsplata pentru că eram cuminţi erau spectacolele de teatru cu păpuşi când doamna Baltesh instala mica scenă pentru păpuşi şi noi priveam fascinaţi jocul personajelor inventate.
Mulţi dintre colegii de grădiniţă mi-au devenit colegi de scoală elementară. Imi amintesc cum arăta prima clasă în care am învăţat.  Podelele erau ceruite aşa că veneam de acasă cu un fel de  botoşei cu elastic, ca la muzeu, pe care îi încălţam peste pantofii cu care veneam pe drum. (Pantofii aveau placheuri căci primul lucru pe care îl făceam cu nişte pantofi noi era să mergem la domnul Dorner să ne pună placheuri metalice, oribile. Dar toţi aveam aşa ceva şi toţi tropăiam voioşi). Lustruiam podeaua jucându-ne şi patinând pe ea iar băncile le curăţam periodic căci aveau un locaş in care puneam sticluţa cu cerneală care deseori se vărsa. În fiecare zi, pe lânga botoşeii de pâslă, căram şi sticluţa cu cerneală. Eu, cel puţin, eram plină de pete albastre pe mâini şi pe haine iar caietele – la fel. Dacă aveam răbdare, răzuiam petele cu lama, dacă nu, rupeam foaia şi o luam de la început. Caietele ajungeau foarte subţirele la sfârşit de trimestru. Scrisul cu toc si peniţă care se înfunda cu cocoloaşe era un chin, dar nu existau alte soluţii. Pixurile au apărut mult mai târziu si pătau mâinile la fel ca cerneala. Mi-a plăcut şcoala şi mi-a plăcut să învăţ. Aveam concursuri şcolare pe diferite teme şi mereu mă ofeream să particip.  Învăţătorul nostru era domnul Sergiu Ciornei, pe vremea când ceilalţi aveau tovaraşe invăţătoare. Ne învăţa inclusiv să coasem sau să tricotam la orele de lucru manual. Recompensa specială pe care o acorda copiilor silitori era aceea că ne ducea acasă la dânsul, aproape de scoală, ca să-i vedem peştii din acvarii. Ce timpuri fericite…După scoală ne adunam în cimitirul vechi, plin de flori si de şerpi, spre disperarea părinţilor. Dar acolo culegeam primăvara buchete imense de violete din care încercam să facem parfum (şi acum iubesc parfumul violetelor dar il gasesc doar in sticluţe pentru aromaterapie). Peste câţiva ani, peste cimitirul plin de monumente funerare abandonate şi de cripte deteriorate dar absolut superbe s-a construit spitalul judeţean. Reuşeam uneori să intrăm şi în grădina Ursulinelor unde era o atmosferă de poveste. Şi aceea a dispărut în timp…
La scoală, în mijlocul curţii, era un castan imens în jurul căruia ne alergam în pauze. Aşa am cunoscut un băieţel din altă clasă care venea mereu şi mă lua în braţe. Mă revoltam cumplit şi fugeam şi il pâram la învăţătorul care ne supraveghea joaca. În cele din urmă, părinţii au mutat băiatul  la o altă şcoală şi l-am reîntâlnit doar când eram în liceu. A devenit marea iubire a vieţii mele, o iubire virtuală care rezistă. Individul concret nu are nici una din calităţile cu care eu l-am înzestrat în fanteziile mele. Nu are nicio legătură. Şi totuşi  visez şi acum, la bătrâneţe, că mă întâlnesc sau că mă despart de acela pe care l-am inventat şi pe care l-am iubit. Nimic vulgar sau necuvenit. Şi totuşi am o stare ciudată atunci când mă trezesc. E o senzaţie de fericire pe care o găsesc mai rar în viaţa reală. Nu aş schimba nimic. La vârsta mea doar visele ramân adevărate.

P.S. Doar celor îndrăgostiţi le recomand cartea „Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu. Ceilalţi nu vor avea răbdare s-o citească şi nici nu vor pricepe nimic.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Grădiniţa. Primele clase. A doua copilărie.

  1. albescu zice:

    Imi cer scuze, dar am simtit, fara sa am nici o explicatie sa reproduc o scurta istorioare cu semnificatie de banc din istoria poporului evreu:
    Itic, un bun evreu se duce la rabin si se plange. Rabi, am respectat toate traditiile, am fost un evreu model, in fiecare sambata am fost la sinagoga, nu m-am indepartat de nici o traditie si ce sa vezi, fiul meu, trece la crestinism. Rabinul, impresionat de marturia acestuia se destainuie. Sunt rabin de multa vreme si am respectart intru totul toate canoanele, tata si bunicii mei au fost rabini si sunt respectati pe tot mapamonul, si ca un facut, ce coincidenta, fiul meu m-a anuntat ca trece la crestinism.- Si cum ati reactionat, intreaba Itic. Ei, zice rabinul, traditia si buna mea purtare mi-a asigurat o relatie privilegiata cu Dumnezeu. Asa ca am apelat la El si I-am relatat ce am patit. Stii ce mi-a raspuns?
    – Ce coincidenta….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s