Dragă Google, găseşte-mi-o pe Lali

lali leriosPrin anii 70 eram studentă cazată la Grozăveşti iar doctoriţa căminelor era viitoarea dr. Lali (Valentina) Lerios – vezi poza. Studentă spre final şi după, ne facea injecţii, ne consulta şi aplica tratamente celor bolnavi. Îmi amintesc cu plăcere de perioada căminului. Scăpam de acasă, eram tânără, liberă, lefteră  şi plină de vise mult diferite de cele ale tinerelor de astăzi. Vise de loser, cum ar spune fata mea. Visez  insă şi acum că îmi caut etajul, camera, cheia de la cameră, bagajele sau colegele. Felia de pâine cu parizer sau cu pateu şi cu muştar (sau doar cu muştar) este şi acum una dintre preferinţele mele  deşi nu mai are decât aspectul celei din studenţie, nu şi gustul. Erau timpurile în care studiile erau gratuite, căminul curat şi ieftin, mâncarea de la cantină – puţină dar sănătoasă iar tramvaiul la clasa II- a costa 25 de bani si era cu autoservire (adica luai biletul din teanc şi puneai banii intr-o cutiuţă transparentă). Bibliotecile erau primitoare iar Biblioteca Centrală Universitară cu mesele şi scaunele de lemn lustruite de atâţia studenţi era tot ce îţi puteai dori ca să înveţi în linişte. Drumul de la universitate spre cămin trecea prin faţa multor cinematografe cu filme excepţionale semnate de nume ca Antonioni sau Fellini.
Eram toate studente cuminţi, naive, ne povesteam micile flirturi şi ne împrumutam banii, hainele şi pantofii unele altora. Femeile de serviciu curăţau permanent, îmi erau prietene şi îmi aduceau mâncare de la cantină sau chiar de la ele de-acasă atunci când eram în sesiune. Ne distram plimbându-ne pe malurile Dâmboviţei încă neamenajate si uneori ne opream la cofetăria de la operă, alteori la o crâşmă din cotroceni unde un ţoi cu ţuică de turţ costa 1 leu 25 bani. Fraga chiar mergea săptămânal la Operă. Toamna era lungă şi plăcută. Înca se purtau balonzaide şi pardesie pe care le mai vedem doar in filme. Mie îmi placea să stau in cămin şi să citesc dar nici celelalte nu făceau chestii aiurea. Prietenul Corinei ne aducea uneori pui cu salată berlineză de la , bineînţeles, restaurantul Berlin. Ina făcea ciorbă pe reşou şi mergea cu oala în parc ca s-o manânce împreună cu prietenul, apoi soţul ei căci nu aveau decât o cartelă pentru cantină pe care o impărţeau. Ancuţa învăţa şi tot învăţa iar niciun băiat nu se ridica la standardele ei. Zilnic, dimineaţa,  ascultam cu toatele o emisiune de muzică uşoară – ne fixam anterior, fiecare, un număr al melodiei care să ne prezică viitorul imediat şi sufeream dacă melodia era tristă. Eram toate îndragostite, definitiv şi iremediabil. De multe ori stăteam la o cafea facută pe reşou sau la un ceai  băut din pahare groase de muştar, cu mereu alte plante in funcţie de ce aduceau fetele şi pierdeam nopţile jucând canastă şi alte asemenea. Fumam în disperare ţigări „carpaţi” spre deosebire de fetele de la filologie (nu aveam din fericire cămine comune) care fumau cu fason ţigări „snagov” şi care ni se păreau teribil de superficiale (scuze pentru excepţii).  In rest – matematică şi iar matematică, o ştiinţă aproape perfectă în care politica nu avea cum să intre. Nu exista PC, internet şi televizorul din hol se deschidea doar duminica la emisiunea de varietăţi.

Dragă Google.
Datorită ţie mi-am gasit o parte din fostele colege de camin şi/sau facultate: Corina e în California, Ancuţa e în Franţa, Casandra e în Germania, Ina e în Bucureşti.
Dragă Google, mă poţi ajuta s-o găsesc pe dr. Lali Lerios? Prin anii 80 a apărut în revista Flacăra un articol despre ea şi misiunea ei de doctor în delta Dunării. Era undeva, printre grinduri, cu o şaretă cu un cal şi făcea tot ce putea ca să salveze oamenii. O fi rezistat? A dărâmat-o stresul? A distrus-o băutura necesară pentru a depăşi nenorocirile la care asista? A plecat oare în lume?

Dragă Google, poate  afli pe unde traieşte şi îi spui că mi-e dor de ea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Dragă Google, găseşte-mi-o pe Lali

  1. Dan zice:

    Impresionant. Un pic trist. Succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s