Din 1963, pe cand nici nu visam ca vor exista e-card-uri care sa te scuteasca de efort.
-
Poate v-ar interesa:
- Am obosit ianuarie 14, 2023
- Limbii române. august 31, 2022
- Mă coc august 28, 2022
- Cu dedicație iulie 20, 2022
- Țigan Țăndări iunie 30, 2022
- Fără cuvinte. aprilie 17, 2022
- Nevoia de idoli? aprilie 10, 2022
- Plecarea din Cernăuți. 1940. Tata. martie 23, 2022
- Grigore. Bunelul. martie 12, 2022
- Sper că și rușii își iubesc copiii februarie 25, 2022
- Divergent. februarie 21, 2022
- Coada câinelui ianuarie 21, 2022
- La mulți ani ianuarie 1, 2022
- Care-i adevărul adevărat? decembrie 14, 2021
- Cred că e momentul să pricepem. Petre Țuțea. noiembrie 2, 2021
- Despre empatie la Dante octombrie 31, 2021
- Concluzia zilei octombrie 22, 2021
- În jur octombrie 14, 2021
- Simfonia septembrie 30, 2021
- Se prăbușește cerul septembrie 16, 2021
Arhivă
Comentarii recente
vax-albina la Am obosit albescu la Am obosit vax-albina la Am obosit Suzana la Am obosit vax-albina la Am obosit
Jurnal de fraieră 
Presupun ca aveai un caiet gen „oracol”, in care iti scriau prietenii si colegii ? Am avut si eu asa ceva la finalul clasei a opta, dar din pacate nu mai exista demult… si l-a insusit cineva care m-a mintit ca l-a pierdut, in realitate aveam niste poze atat de frumoase in el incat cred ca n-a rezistat ideii de a-l pastra. Urat… 🙂
Fata mea avea ‘oracol’. Cu poze taiate de prin revistele primite de ‘afara’ si cu intrebari la care colegii raspundeau. Caietul meu de amintiri e cu o generatie mai batran.
Oricum, era mai frumos atunci decat cu e-cardurile de acum…. clar.
Oracolul de ieri ….Facebook-ul de azi!! oricum in Oracol erau toti prieteni reali!!!
Balan Mihaela Ramona
Corect.
Facebook nu prea seamana cu nimic din trecut, are unele avantaje (subtiri) dar mult mai multe lipsuri comparativ cu amintirile scrise pe hartie de alte generatii. Si nu are nimic intim, de fapt.
Da. Eu folosesc facebook doar pentru a da „like” unor articole sau pentru a intra pe diverse grupuri de interes.
Sint un nostalgic al aniilor 80. Azi de exemplu mi-am petrecut ziua, sa cotrobai netul dupa teme din anii 80 de acasa, nu din lume.
Mi-am dat seama, ca am aruncat ca un nebun o multime de lucruri, care acum am un dor nesfirsit de ele.
Jocuri, caiete, oracol, indieni, masinute, etc etc.
Oare pe vremea aia, am crescut si le-am dat in stinga si in dreapta. Acum pling dupa ele.
Voi?
Scuze pentru lipsa răspunsului. Iertați-mă.
Da… 🙂 nu știu nici una dintre poeziile de-aici, eu am terminat a 8-a în 1982 și „hiturile” erau cele pe care le-ai văzut la mine.
Mai am. Întreabă-ți mămica. 😀
Am modificat puțin postarea așa încât pozele să se deschidă într-o foaie nouă. Și noi ne distram 😀
Să mai pui sau să-mi dai linkul, dacă-s deja pe-aici 🙂
De întrebat, nu mai am pe cine, doar pe cîteva prietene de-atunci…
Am vrut să mai scriu, am apăsat din greșeală pe „trimite”, sînt așa suave toate, eu „rîd” de ele cu drag și ca să-mi înving nostalgia, uneori… Și, uite o mărturisire, „ciuda” că eu n-am avut „oracol”. Nu mai știu de ce acum, dar n-am avut, în schimb am scris în absolut toate, toate fetele voiau să le scriu și eu ceva, cîteva le-au păstrat și tare mirată am fost să mă „revăd” 🙂
Poate nu vei crede, dar postarea e vizualizată destul de des. Presupun că sunt puștani ( îi iubesc) ce caută texte pentru caietele, oracolele sau cum le-o mai zice azi.
Nu cred că mai au, fii-mea termină a 12-a zilele astea si n-am auzit-o niciodata. Eu cred ca tot de noi, „old” people 🙂
E fetiță mare. E pe FB și Instagram. Alte chestii, pline de citate motivaționale. Să-ți trăiască și să fie fericită în lumea pe care o construiesc tinerii de azi.
Mulțumesc, sper din suflet!