O sa le adaug pe rând. Prima cusătură pe care am primit-o, mai întâi, m-a enervat, părându-mi-se de prost gust. Mai apoi am reuşit să văd frumuseţea ștergarelor făcute iarna de gospodine şi am început să le colecţionez. Sper sa vă amuzaţi. Scuze pentru proasta aliniere.
Jurnal de fraieră 
Paretare presupun ca inseamna ca se puneau pe pereti, prin bucatarie. Pe ultima, cea cu Maica lui Dumnezeu am avut-o si eu mai demult, cred ca de la bunica-mea… era impachetata undeva prin casa, nu pusa pe perete si de-aia nu stiam ce e.
Oricum, pare un soi de arta naiva care insa sunt sigura ca incalzea, la figurat vorbind, atmosfera din camera respectiva. Au in ele ceva din sufletul cusatoresei, asta e limpede. Foarte frumos…
I really like your blog.. very nice colors & theme.
Did you create this website yourself or did you hire someone to do it
for you? Plz reply as I’m looking to construct my own blog and would like to find out where u got this from. appreciate it
le ai acasa?
Si mamaia avea ceva de genul asta. La un moment dat daduse jos de pe perete, si il folosea pe post de stergar, peste piine/mamaliga. Cum iarna a trecut, la iarna viitoare sa ma mobilizez si sa fac si eu unul, pe post de stergar sa acopar piinea.
Le am. Le tot strang.
Pingback: Marea mea țăcăneală: părețarele | Jurnal de fraieră